Pe vremea comunismului ( adică pînă acum vreo 30 de ani, dacă ați uitat ), cetățenii serioși, gospodari și cu simț estetic corespunzător aveau aproape inevitabil, pe televizorul masiv, cu lămpi sau tranzistoare, un pește de sticlă, lung de vreo 25 de centimetri. Respectiva operă de artă, mai mult sau mai puțin kitschuroasă, era plasată cel mai adesea pe un ,, mileu ,, , adică o împletitură din ața grosuță numită ,, macrame ,,. Era o altă operă de artă standard, adiacentă & utilitară, prin care gospodina cășii arăta musafirilor că posedă și hărnicie domestică, și un simț estetic deosebit.
Din cîte ni se spune la televizoarele noi, plate & smart, comunismul a dispărut demult pe minunatele noastre plaiuri carpato-danubiano-pontice. Ceea ce ni se spune mai puțin la aceste televizoare deștepte & slim e că presupus-răposatul comunism trăiește încă, bine-mersi, în creierele multor romîni. Inclusiv în cutiile ucrainene ce ornează gîturile acelora care, prin voia popolului suveran, ne conduc spre viitorul luminos al capitalismului uni-lateral subdezvoltat.
În șanțurile cerebrale săpate de gîndirea comunistă care populează creierașele unor astfel de neo-politruci ,, democratici ,, , peștele din sticlă de pe televizorul comunist a fost înlocuit, printre altele, cu statuile publice. Mai exact, cu boala statuilor publice. Un fel de ,, boala sculpturală a vacii nebune ,, , transpusă în registrul boilor politico-administrativi. Iar cine crede că boala post-comunistă a statuilor i-a lovit doar pe pesediști, ștampilați cu eticheta de ,, neo-comuniști ,, , se înșeală.
Tovarășul Andrei Apreotesei e consilier județean din partea PNL Iași , lingău hartistic al primarului pesedisto-liberal Mihai Chirica și director al cumetriei coltorale de cartier poreclite ,, Ateneul Național Tătărași ,,. Adică al căminului cultural de mahala urbană care se vrea un fel de Centimetropolitan ManOpera de Bahlui , combinată cu Teatrul BaltȘoșoi, CortVent Zgarden, Comedia FonfFreză și Scala din Mîrlano. Fi’n’că dom’ dinrector e și iel mare hartist, mîncaț-aș gălăjia trombonistă, adică e tenor de mare suprafață anatomică, de moare Pavarotti încă o dată, di șiudă, evident.
Iar fiindcă primărachele lăberal are sinapsele pline de glod mental comunistoid, e normal ca suptbalternul di la anteneul di cartier să aibă și el apucăturile șefului Chirica . Inclusiv boala vacii sculpturale nebune. Al cărui principal simptom e, pentru dl tovarăș dinrector de anteneu, îngrămădeala de busturi în ograda instituțiunii din al cărei buget public papă o leafă destul de babană.
Altfel spus, dacă la Caracal se zice că s-ar fi răsturnat carul cu liberali, la zisul ,, Ateneu Național Tătărași ,, s-a răsturnat remorca cu busturi. Puse la grămadă, unul lîngă altul, ca la depozit. Că doar n-o să se certe Dimitrie Cantemir cu George Enescu, de la o palmă de prispă din curtea căminului coltoral. Doar îs moldoveni amîndoi. Ș-apoi dom’ Cantemir o scris și el niște muzică, la vremea lui, deci e absolut normal s’ steie de gît cu Enescu, ca între meseriași.
Pe lîngă penibilul acestei îngrămădeli bustoase din ograda stabilamentului coltoral primărez, evident că și prețul pentru această semi-cocălăreală sculpturală e unul care duhnește a manevre manglitoristice clasice. Că-cultura costă, băăi, țăranilor ! Doar nu credeați că tenorachele manageros le-a luat de la vreun angro chinezesc, trei la preț de cinci … Arta costă, bre, năcăjiților ! Deci cotizați, fără multă vorbă, la bugetul cheltuit de alde Chirica, Apreotesei & co.
Și nu uitați : c-un vagon de busturi grele, unii uită de zăbrele.
