Fostul lider liberal Relu Fenechiu, condamnat pentru corupție și ieșit din viața politică de mulți ani, scrie pe contul său de Facebook o istorie succintă a traseului parcurs în PNL de Cătălin Predoiu.
Fenechiu începe cu anul 2008, când Predoiu a fost numit pentru prima dată, oarecum intempestiv, ca ministru al Justiției din partea liberalilor, și până în ziua de azi, când a pledat, public și în ședința de partid, pentru rămânerea PNL la guvernare, iar apoi a votat totuși pentru trecerea în Concluzia pe care o sugerează Fenechiu este că parcursul politic al lui Cătălin Predoiu nu s-ar datora convingerilor sale, ci apartenenței „la o rețea”.
Iată postare lui Relu Fenechiu:
„Cătălin Predoiu tocmai a devenit primul liberal care și-a înjunghiat public propriul partid pe la spate, cerând să rămână la guvernare împotriva deciziei lui Bolojan. Pentru mine, nu e o surpriză. E un reflex vechi de 18 ani.
Să vă povestesc de la început.
Predoiu a apărut în peisaj ca avocat de succes — asociat în firma socrului său, marele Călin Zamfirescu. Firma lucra, printre altele, pentru Rompetrol — grupul lui Dinu Patriciu, baronul liberal al vremii. Conexiunile erau perfecte: socru ilustru, client puternic, și un președinte de partid, Tăriceanu, care îi datora lui Patriciu destul de mult.
Așa a apărut Predoiu ministru al Justiției în februarie 2008. Peste noapte. Fără să fi fost consultată conducerea PNL, fără să fi respectat decizia Biroului Politic. Orban, Antonescu, Norica Nicolai au aflat din presă. Noi, cei din partid, la fel. Tăriceanu se consultase direct cu Băsescu — deși era în război public cu el. Semn că unele înțelegeri se fac deasupra certurilor de fatadă.
Băsescu a și validat numirea elegant: „Un bun avocat poate reprezenta pe oricine — astăzi pe mine, mâine pe Tăriceanu, poimâine pe oricine.” Frumoasă recomandare pentru un viitor ministru al Justiției.
Când PNL a pierdut alegerile din noiembrie 2008 și toți miniștrii și-au dat demisia din solidaritate, Predoiu a rămas. Și-a suspendat carnetul de partid ca să nu-și suspende fotoliul. A explicat că vrea „să-și continue proiectele”. Tradus: scaunul era cald și nu vedea niciun motiv să se ridice.
A rămas ministru 4 ani, prin trei guverne — Boc 1, Boc 2, Ungureanu. Fără mandat popular, fără partid, fără legitimitate democratică. Protejatu de utilitatea de a fi „tehnocratul independent” care liniștea Bruxelles-ul și acoperea protocoalele mai puțin liniștitoare de acasă.
Când și Ungureanu a căzut în 2012, a venit la USL. Știu asta din interior — am fost acolo când s-au purtat acele discuții. L-am refuzat.
Atunci s-a dus la PDL. A doua zi era deja prim-vicepreședinte. Iar când PDL a fuzionat cu PNL în 2014, s-a întors în partidul din care plecase — pe ușa din spate, cu titlu de conducere cu tot.
Azi, la câteva ore după ce Guvernul Bolojan a căzut, Predoiu e primul care rupe rândurile, contrazice public președintele partidului și se pozitionează pentru fotoliul de premier.
Nu e oportunism. E vocație.
Acest om a supraviețuit în guvernare sub Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Orban, Ciucă, Ciolacu și Bolojan — de dreapta, de stânga, cu PSD, fără PSD, cu oricine. Singura constantă a fost Predoiu însuși, cu servieta în mână și conexiunile la zi.
A intrat în politică pe ușa socrului, a rămas pe ușa lui Patriciu, a fost validat de Băsescu și a supraviețuit tuturor celor care l-au adus.
Unii politicieni au convingeri. Alții au doar rețele.
Predoiu are rețeaua perfect calibrată. 
