Despre tanti Camelia Gavrilă ( mediocră sforăitoare, traseistă politică de calibru greu, veche șefă a dezvățămîntului ieșean și ex-deputăcioasă a PSD ) se zice că ar fi nașa de cununie a altei mediocre de plastic lucios, tăntica Genoveva Farcaș, cea lăsată de nănașa ei întru șefie în scaunul moale de la conducerea Inspectoratului Școlar Județean. Ca să-i ție locul cald, cum ar veni, în caz de v’o ceva.
Acu’ , c-o fi cununat-o, c-o fi coafat-o, c-o fi conjugat-o, nu vă putem zice sigur, că n-am ținut nici lumînările, nici chirostriile, și nici n-am făcut break dance pe ritmul de ” Isaia, dănțuiește ” de la nunta lu’ tăntica șefă Genovica. E clar însă că mai juna cotcodăcitoare cu ambalaj pedagogic e o versiune ceva mai nouță a madamei maextre, care i-a lăsat moștenire fotoliul de jupîneasă județeană a pedagogilor pre-universitari.
Precum poate că ați aflat, zilele trecute a izbucnit oarece tămbălău, fiindcă fina de șefie Farcaș a numit-o pe nănașa Gavrilă ca directoreasă la ăl mai jmecher liceu din tîrg. Doar nu putea ditamai ex-deputata, rămasă fără coledzi parlamentar, mă-nțelegi, să fie o simplă profesoară. O asemenea duamnă de mare valuare teoretică și practică tre’ să fie dăcît șefă, soro, parol, al’fel se înnădușă și leașină, doamne ferește. Putem noi p’erde o asemenea monstră sacră …?
Ex-colegii liberali a’ lu’ madam Gavrilă au sărit în sus și au zis că putem, făcînd bulbuci vizavi de numire, cum nu făceau cînd o plantau ei pe tanti Camelia ca șefă. Tot bulbuci a făcut și piticul primărez Chirica, care a apucat să fie coleg cu madama traseistă doar în PSD. Ca răspuns , fina / pupila Farcaș le-a zis la uaminii răi că numirea e aptsolut legală și că șefă mai bună ca nănașa Camel’ea nu găsea nici la Optsford sau la Schembrigi, if iu nău uat ai min.
Cît dexpre duamna Gavrilă, ea a lămurit, scurt pe doi, opiniunea publică fără prințipuri : numirea ei ca directoare a liceului e ” o întoarcere firească „. Că doar ea a mai fost directoreasă acolo-șa. Nu, bree, lume ră ci sîntiț’ , nu o întoarcere cu dosul la bunul simț sau la decență publică. Pur ji simplu fimeia o lăsat pi cineva sî-i ție locu’ la rînd la directorie, cît s-o dus pîn’ la p’eață. Acu’, dac’ s-o întors fimeia ș’ i-o vinit rîndu’ la directorie, ci aveț’ cu duamna Camel’ea ? Iote, are și sacoșa goală lăsată aici-șa, la rînd …
Deci nu mai fiț’ răutăcioș’ ș’ invideoș’ pi valorile ca duamna Gavrilă și duamna Farcaș. Ș-apoi, dac’ n-ar hi bună tanti Camelia de directoare, nu s-ar burzului profesorii de la liceul ” Negruță „, sau cum ‘i mai dzîșe ? Așa, nu videț’ ci frumușăl tac toț’, ca marsuinii în popușoi ?
Marsuinii îs cică un fel de delfini, s’ nu vă gîndiț’ cumva c-am zîs șeava di rău. Sau poati or hi niște suini di martie, naiba mai știe. Om vide’ la primavară. Cînd or să vină la Iași puhoaie de oxfordeji și chembrigeji, în pelerinaj la statuia bicefală a nașei Camelia și a finei Genovica.
Bicefală nu-i de rău. Chestia aia dublu urît-mirositoare se scrie oleacă altfel. Iar după cum vedem și în cazul de față ( sau de dos ), se spală greu. Doar cu furtunul.
