Pe 29 octombrie am marcat Ziua Internațională a Îngrijirii și Sprijinului. Nu este una dintre cele mai cunoscute zile internationale, dar ne reamintește de o realitate pe care o întâlnim în foarte multe familii. Și este un prilej să vorbim despre aceasta: părinți care au nevoie de ajutor pentru lucrurile simple ale vieții, copii care încearcă să le fie alături și familii care duc această responsabilitate aproape singure.
O societate se caracterizează cel mai bine după felul în care își tratează oamenii în momentele în care aceștia devin mai vulnerabili. Iar felul în care avem grijă de părinții și bunicii noștri spune foarte multe despre noi.
România are aproape 3,9 milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani. Vorbim despre peste 20% din populația țării. Nu putem ignora această realitate și nici nu putem lăsa grija pentru vârstnici exclusiv pe umerii familiilor.
Știu că pentru mulți pensionari fiecare leu contează. Este perioada vieții în care nevoile devin din ce în ce mai mari. De aceea, indexarea pensiilor în 2027 este importantă și mă bucur ca aceasta a fost anunțată. La fel și a doua tranșă a ajutorului financiar care va fi acordată în decembrie pensionarilor cu venituri de până la 3.000 de lei.
Aceste măsuri contează. Dar trebuie să mai spunem un lucru: grija față de vârstnici nu se rezumă la pensii și ajutoare punctuale. Repet, ele sunt absolut necesare și mai mult decât binevenite. Dar, un om în vârstă are nevoie și de servicii medicale pe care să le poată accesa, de îngrijire la domiciliu, de centre de zi și, mai ales, de siguranța că nu este singur atunci când nu se mai poate descurca. Nu toți vărstnicii au norocul să aibă pe cineva care să îi ajute.
În județul Iași și în toată țara, în special în mediul rural, sunt familii care nu au acces la asemenea servicii. Pentru ele, sprijinul statului este esential.
Ca reprezentanți ai oamenilor, avem datoria să susținem politici publice care să le permită vârstnicilor să trăiască demn și familiile lor să nu fie nevoite să aleagă între locul de muncă și îngrijirea celor dragi.
Nu putem schimba faptul că îmbătrânim. Dar putem schimba felul în care societatea se raportează la bătrânețe. Putem construi mecanisme de ajutor astfel încât vârstnicii să nu se simtă o povară, iar familiile care îi îngrijesc să nu se simtă abandonate.
Respectul pentru cei care au construit această țară nu poate să rămână doar în discursuri. Trebuie să se vadă în politicile statului și în sprijinul concret pe care îl oferim.
Vă mulțumesc.
Deputat PSD
Maricel Popa
