Deși mulți îl cred cucoșul intelectual din propria familie, tovarășul cațavenc culturalnic Florin Cîntic ( zis și ” Pîntic „, în cercurile de inimici ai genialoiziei sale butaforice ) e, de fapt, soțul Oltiței Cîntic, adevăratul om de cultură al duetului matrimonial.
Odată scos din concurența patriarhală a ogrăzii conjugale, musiu Pîntic se înscrie în lista sonoră a rebuturilor sociale nășite de pseudo-maestrul Alexandru Zub : Mihai-Răzvan Ungureanu, Gheorghe Onișoru, Cătălin Turliuc și restul făinii entelectuale de același calibru etic.
Un cațavenc culturez, incontinent, arogant și tupeist, asta e neo-tovărășelul Florin Cîntic, abonat la sinecuri în mai toate regimurile post-ceaușiste, de la FSN-ismul iliescisto-solcănist la PSD-ismul pontisto-drăgnisto-dăncilist. Sinecuri obținute pe bază de competență ( of course, biensur & kaneșna ), că doar nu credeați cumva ( Doamne apără & păzește ! ) că musiu entelectualul Cîntic și-a primit, paregzamplu, scaunul moale de director în suptordinea Ministerului de Interne prin oarece pile, sau prin legături supterane cu organele forțoase & reproducăcioase ale patriei.
Ca orice trompet carpatin care se respectă, musiu Cîntic combate la gazetă, regulat, vestind popolului suveran, dar naiv, care e direcțiunea oportună pentru turma de cetățiani. Într-un asemenea articol lămuritor, dumnealui Fleurică Cînticuriano a esplicat, recentamente, ce nasolie e cu un anume partid progresist ( nu spui care, persoane importante … ), partid care n-a ales în conducerea sa națională, la recentul congres, nici un ieșean.
Mai mult, teribelul tribun și apărător al cauzei Moldovei mai face o dezvăluire incendiară & acuzatoare : cei doi parlamentari ieșeni ai partidului în cauză ( nu spui cine, persoane emportante … ), au fost impuși de satrapii bucureșteni pe listele electorale. Ca și cum asta n-ar fi fost de-ajuns, tribunul Cîntic ne spune că cei doi parlamentari ( nu spui cine … ) n-au făcut nici o brînză pentru ieșeni, vreme de trei ani, văzîndu-și de enteresurile meschine & personale.
Dacă situațiunea e atît de gravidă ( și e, clar ), de ce nu ne spune ‘mnealui, tribunul Cîntic, că partidul cu rezerve față de liderii săi moldoveni e USR, iar cei doi infami parlamentari ieșeni ( pălărie-ntr-un picior, ghici, ciupercă, ce-i …? ) sînt Cosette Chichirău și Dan Lungu ?
Admiratorii fineții oratorice a lu’ musiu Cîntic ar putea pentru ca să zică că dumnealui, vel-directorul Agiei Giudețene a Hîrțoagelor Vechi, e o persoană delicată, cu naturelul simțitor, deci a folosit doar aluziuni rafinate, precum rachiul de perje.
Nefiind deloc admiratori ai cațavenciei cînticiste, am paria pe o altă ipoteză : deoarece USR ar putea să vină la putere cît de curînd, nu se face, mă-nțelegi, monșer, pentru ca să n-ai man’eră și să le spui în față că sînt cam măgari ( pardon, scuzați, bonsoar, mersi ).
Car’va’s’zică, să se revizuiască, desigur, da’ cu atențiune, ca să nu se spargă felinarele entelectoale și să nu se p’eardă foncțiile, care sînt de la stăpînirea a’ veche. Muzica, musiu Cîntic !
