Jijia e un rîu pe care încă nu l-am văzut, dar presupun că e la fel ca multe altele, nici mai grozav, nici mai rău.
Tudor Jijie e un pseudo-liberal de tip fenechist, ca mulți alții, despre care nu trebuie să presupun prea multe, fiindcă duhnește, de la o poștă, a mai tot ceea ce înseamnă pseudo-liberalismul de cumetrie al anilor de după 1990 : lansarea în politică sub umbrela dubioasă a unui ” baron ” local, parale cîștigate mai mult de la stat, prin diferite sinecuri sau manevre dubioase, rămînerea în funcții publice sub conducere PSD-istă, umbra protectoare a unor neo-securiști, cu rădăcini în Securitatea lui Ceaușescu etc etc.
Cu ceva timp în urmă, am scris despre butaforia bugetivoră vîrfuită, în ograda Consiliului Județean Iași, de ventuza numită Tudor Jijie. Se pare însă că sinapsele jijiote funcționează mai greu, probabil din exces de grăsime cerebrală, fiindcă ex-directorul liberal din subordinea pesedistă a reacționat cu întîrziere și cu bulbuci mentali & spume conspiraționiste, în stilul unui tractorist cu pufoaică, aflat sub influența tulburelului și pornit contra dujmanilor care mor de ciudă, că n-au valuarea lui.
În penibilul scenariu jijiot, semnatarul acestei pagini / rubrici e amestecat de sinecuristul pseudo-liberal într-o poveste aiurist-paranoidă, în care personajul principal & manipulator e șeful CJ, Maricel Popa, iar executanții sînt trei jurnaliști, G.Gachi, C. Mazilu și ( ,, ultimul pe listă, cu voia dvs ,, ) subsemnatul. În versiunea jijiotă, Maricel Popa ar fi comandat atacurile contra marelui Jijjie, Gachi si Mazilu ar fi executat, iar în plus cel din urmă m-ar fi convins să particip și eu la teribilul complot anti-jijiist.
Se vede că polobocul liberalnic are prurit dorsal, fiind dornic de lecturi din seria ” Venea o plută spartă pe Jijia la vale „, sau ” Aventurile micilor bugetivori burtoși & securici, cu spume limberale „. Fiindcă, înainte de a debita elucubrații de bufet rural, chiar si un prost liberal ar fi putut citi articolele în care l-am făcut de comandă pe pesedistul M.Popa, sau cele în care am șters pe jos cu G. Gachi.
Dar, cînd în loc de cap e folosit dosul de vădană mentală, n-ai ce să ceri. Iar cînd în ograda Brătienilor ajung tot felul de gușați cu tupeu, singura soluție e să-i dai cu nasul în propriile.lor reziduuri mentale. Reziduuri cu iz de mîl din fundul Jijiei.