Studiul realizat de Universitatea Florida Gulf Coast explorează relația dintre nivelul de activitate fizică și coeficientul de inteligență al unui individ. Cercetarea a folosit un test de cogniție pentru a clasifica participanții în două categorii – „gânditori” și „non-gânditori”. Rezultatele au indicat că persoanele cu coeficienți de inteligență mai mari erau mai puțin active din punct de vedere fizic decât cei cu coeficienți mai mici.
Pe parcursul unei săptămâni, dispozitivele de monitorizare a activității fizice au înregistrat nivelurile de activitate ale celor doi grupuri. Grupul denumit „gânditori”, care erau mai predispuși să se angajeze în activități intelectuale, au prezentat niveluri mai scăzute de activitate fizică atât în timpul săptămânii, cât și în weekend. Această concluzie a fost atribuită faptului că persoanele inteligente au tendința de a se implica mai mult în activități intelectuale, neglijând, în același timp, exercițiul fizic.
Cu toate acestea, cercetătorii au atras atenția asupra limitărilor studiului, precum numărul redus de participanți (60) și necesitatea de a fi prudent în formularea generalizărilor. Unii oameni au reacționat cu umor și entuziasm la ideea că inactivitatea lor ar putea fi asociată cu un coeficient de inteligență mai mare, comentând că trebuie să fie „Albert Einstein”. Alții au sugerat în glumă că oamenii leneși sunt de fapt inteligenți, deoarece îi determină pe alții să muncească pentru ei.
În ciuda acestei perspective amuzante, au existat și critici care au subliniat că autentica inteligență implică lupta împotriva lenei și menținerea disciplinei. Concluzia generală este că inteligența nu poate fi redusă la un singur aspect, iar activitatea fizică nu este singurul indicator relevant al inteligenței.
