Vorbim de carantină, de morți, de nenorociți, de incapabili și … câte-n lună și-n stele. Duduie social media de nemulțumire și dacă ar fi la fel și-n viața reală am vedea numai sânge pe pereți și creieri pe caldarâm. E clar că virtualul este un paratrăsnet, o nișă a depresurizării celor adunate și, se pare, unul din puținele mijloace prin care se trăiește iluzia libertății, până la terminarea bateriei sau a căderii conexiunii cu lumea. Trist, nu-i așa? Este locul unde zicala caravanei în tranzit prin mijlocul unei cete de câini funcționează perfect, cu toate că ar trebui să fie altfel, câtă vreme majoritatea oficialilor de la noi folosesc această cale pentru a disipa informații către votanți.
De ce? E la îndemână, e lejer. Și gratis. Ce vrei mai mult? Poți să fii zmeu, campion, lider de opinie, macho, geniu și tot ce poate acoperi un superlativ. Interfața generată de un program devine scutul din spatele căruia poți să-l bagi în mă-sa pe oricine.
Nu contează că în viața reală ai avut școală echivalent cu câtă vacanță ar fi avut subiectul. Tu îl faci prost și așa rămâne. Doctori, militari, miniștri, nu contează. Zilele astea oricine iese în față este prost. Asta-i criza. Frustările momentului se revarsă. De ce? Din cauza lipsei fermității mesajelor ce se impun.
Și să ne dumirim. Este posibil ca numărul celor ce au făcut armata să fie într-o scădere dramatică, în condițiile în care o ordonanță militară este transmisă cu o sumă de recomandări. Pe bune? Voi, cei ce ați fost la oaste, ați avut parte de alte recomandări în afară de cele la mișțo? Adică tu stai cu moartea la subsol și îi duci o cană de apă, poate i-o fi sete.
Ar fi trebuit să înțelegem că a fost un efort de a nu panica lumea sau să nu se piardă electoratul? De ce atâtea mănuși? Pentru că dacă privim cu un pic mai multă atenție, criza coronavirusului începe încet să fie politizată. De ce? Simplu. Pentru a se tulbura apele și a se prinde peștele.
Din ce s-a propagat până acum de media capitalei, am dedus că s-au dat niște tunuri de mai mai mare dragul. Un lanț de farmacii și-a pus un căpăcel de numai 80 de bani la fiecare mască de protecție. Și e vorba de vreo câteva milioane de măști. Nu știu ce spital face testări decontate de casa de asigurări la circa 80 de dolari piesa, în condițiile în care, date fiind condițiile și amploarea fenomenului pe care-l traversăm, s-ar fi cuvenit a fi gratuite.
Așa că, la ce se rezumă de fapt criza asta? Cineva face bani, o parte din cei bolnavi și bătrâni se duc, iar cei ce rămân urmează să aleagă, după o perioadă în care vor fi bombardați cu morți, carantine, frustrări și frica zilelor pe care le trăim. Culmea. Asta în condițiile unui acces neîngrădit la săpun și detergenți.
Nu cască nimeni ochii. Nu se spală cum ar fi normal. Nu se protejează. Așteaptă statul să-l spele, să-l usuce, să-l dea cu gel și dacă se poate să-l și plătească pentru asta. Comportamentele elementare sunt duse naibii.
Vă dați seama unde am ajuns? Cu buda-n fundul curții și cu antenă satelit pe coșmelie. Zeci de ore cu ochii boldiți în ecran și nu se găsesc trei minute să fie spălate niște măini păcătoase ce se joacă cu telecomanda.
Este noaptea minții. Sau mai bine zis rezultatul celor trei decenii de libertate, când vorbim de morții cu aceeași frenezie cu care vorbim despre fotbal. E normal?
Numai de bine,
Văru Mitică
