Dacă iarna nu vine, nu-i vina Pesedeului, dar bate un vânt uneori, de-ți vine să te bagi în cele mai intime unghere, unde reflecția etnicului capătă o valoare supremă – fie oricât de frig, dar să nu bată vântul.
Corect, am zice, mai cu seamă că treaba asta a perceput-o și dom subprefect de la noi, recte dom Adi Blănaru, care în ajunul schimbărilor anunțate de dom Sică (mare om!) ar face orice să mai stea la căldura din Casa Pătrată, în locul unei poziții incerte și consecutive vântului pomenit, eventual în vreun birou, înconjurat de mediocri, bașca dame bârfitoare și tot felul de cleveteli.
Și cum posibilitățile sunt cam strâmte când vine vorba de vremile contemporane, omul nostru se pare că încearcă să cerceteze dacă nu cumva cei de pe val sau apropiați lui n-au vreo scamă pe umeri, revere sau mâneci.
Și cum la reverul lui dom ministru Costel se ajunge greu, variantele ajutătoare au rămas, în cazul domniei sale, junele nostru edil și baron, dimpreună cu vice cumătrul care, teoretic, ar trebui să aibe intrare la Înălțimea sa, dom Alexe și ar putea pune o vorbă de sprijin pentru rămânerea pe fotoliul cu încălzire, șofer și secretară, … măcar până la anu’.
Un scenariu cam dificil de dus la capăt, că cei doi cumătri, din câte știm, sunt integri în ultima vreme, merg la liturghie, au intrat în post. Adică, în timpul serviciului. În afara lui … e treaba lor, nu ne băgăm.
