Acuma, că virusachele cu ochi oblici și dungi pe spate a cam luat-o-n freză de la ultraviolete, apare o acută problemă pentru o seamă de contemporani: ce mama dracului fac cu bulucul de făini, mălaiuri, conservăraie și câte am mai cumpărat pentru vremuri de bejenie și păzit drobul de sare?
O șansă ar fi venirea postului, că o turtă merge mănușă la o cană de apă, iar untdelemnul este esențial pentru candele, asta dacă devii peste noapte ascet și ai vreo douăzeci de candele să-ți lumineze encefalul și incinta. Cât privește restul, tot fiorul creștin va fi călăuza, primitorii, cel mai adesea sărmani, dar cu interese bine definite, urmând a-și procura unealta necesară desfacerii conservelor, asta în situația în care nu au verigă de tras capacul.
Cei mai chitroși, când vine vorba de dat la altul, să se aștepte la câte o populație semnificativă de gărgărițe, că făina nu stă în veci, plus niște ulei rânced alături de conserve umflate, că nici cămările nu mai sunt cum erau odată.
Încărcați cu o altă belea pe creierii, va trebui să scoatem capul în lume, că mâine-poimâine se pune de câte un miting, că vin candidații cu gheba plină de promisiuni, pe care, natural, va trebui deșărtată peste membri, curioși și gură-cască în speranța unui vot cât de cât unanim, dacă nu majoritar.
Sezonul împerecherilor politice a început mai devreme anul ăsta, că nici iarna n-a fost cum trebuia să fie și nici n-a luat pe nepregătite cum îi era obiceiul, așa că, încet încet, se pune de câte o alianță cu alai, denumită generic nuntă, în realitate frăție de trecut puntea, rolul dracului fiind atribuit uniform, când unuia, când celuilalt, motiv pentru care finalul are aceeași exprimare – tot un drac!
Că după ce trece votul încep divorțurile, asta mai puțin contează, pentru că una e să dai cu șutul când te-ai aburcat în căruță și alta când dai în roata atelajului din postura pedestrului.
Luna de miere durează foarte puțin, cam ca la călugăriță și bărbat’su, în momentul când apare interesul, se rupe lanțul de iubire și scandalul e cât casa. Stuchiturile și urările de mamă iau locul proiectelor europene și a sutelor de kilometri de drumuri și bunăstare.
Cei ce ieri se pupau de mama focului la tribună, apar pe burtiera televizoarelor – breaking news – Cutare l-a făcut bou pe cutare! Nu ratați! Iar dacă nu l-a făcut, îl va face. Dacă nu bou, alt mamifer, că regnul este bogat în tâmpiți iconici și imaginația celor ce ieri promiteau este debordantă.
Și-n felul ăsta, politica se va afunda tot mai mult în medioritatea actuală spre satisfacția celor ce știu să profite de tot balamucul – băieții deștepți. Pentru că, la o privire retrospectivă, dăm din ce în ce mai mult pentru cele necesare traiului, în condițiile în care deținem resurse importante și de apă, și de gaze și de petrol, și de cereale, ca să nu mai vorbim de trufandale. Iar noi plătim cuminți, aburiți de vorbele meșterite prin laboratoare, și curentul mai scump, și benzina, și lemnele și curentul, și aia, și aia, și…tot înainte. Repede înainte!
Numai de bine,
Văru’ Mitică