Faptul că evoluăm nu-i o noutate, ba chiar tot mai des auzim expresii, unele mai hâtre, altele mai serioase, dar toate cu „nu mai e ce a fost“. Începând cu fotbalul, continuând cu politica, femeile, transporturile, vânătoarea și pescuitul sportiv au trecut prin transformări radicale care ne-au făcut neuronii capului să ne ceară concediu din ce în ce mai des.
Logica lucrurilor, care stătea la căpătâiul multor fapte, a devenit de neînțeles. Carul înaintea boilor sau oiștea-n spatele trăsurii fac parte din peisaj acum, și dacă vedem că se udă străzile în ianuarie e un semn de normalitate. Uite ce primar gospodar avem.
Să te ferească Cel de sus să te încontrezi. Ești mâncat cu tot cu epidermă, argumentele tale legate de bunul simț ori experiență fiind repede năpădite de convingeri novatoare, elemente progresiste, totul finalizându-se cu clasarea întregii convingeri în capitolul „expirate“.
Cele spuse mai sus pot sta la baza unui răspuns la nedumerirea generală că n-avem autostrăzi, nu merg multe în jurul nostru sau funcționează anapoda. Dacă aruncați o privire pe lista parlamentarilor „de Iași“, cum se obișnuiește a se spune, o să constatați că e una de „anonimi“ sau inși cu apucături autiste, cel mai probabil dobândite pe linie de partid, ca să nu scoată capul mai mult decât prevede statutul. Așa se face că nume destul de sonore ale politicii bahluiene se crucesc la ce se vede astăzi sau mai degrabă la ce nu se vede.
Prăpastia dintre electorat, media și corpul parlamentarilor ieșeni este mai mult decât evidentă, astfel că din patru-n patru ani se votează după cum bate vântul și nu după o analiză, cât de cât, a faptelor notabile ale celor prezenți în cătarea ștampilei.
Sunt curios cu ce se va prezenta un Vosganian în fața ieșenilor, care s-a opus în prima fază finanțării autostrăzii spre Ardeal și era gata să bage la cremenal găinile evazioniste. Ce ar putea aduce notabil doamna Gavrilă electoratului ieșean în condițiile în care n-am văzut, citit, ascultat o brumă din activitatea parlamentară sau un crâmpei de opinie față de programul anului școlar aflat în discuții aprinse? Ideea din debut este cât se poate de evidentă.
Da. Nu mai avem parlamentarii care erau odată. A apărut fuga de mulțime, de expunere în public, de dat socoteală despre ce, când, cum se face ceva pentru Iași. Precedenții actualilor aleși parcă erau mai conștienți de rolul lor. Încasau bărbătește criticile, își luau notițe, dădeau răspunsuri, inițiau proiecte. Din Iași au pornit legi pentru fondul funciar, învățământ, cultură. Tot la Iași s-a copt și uninominalul.
Azi? Nimic nu se coace. Nu mai departe autostrada spre Tg. Mureș. O telenovelă tristă cu actori previzibili și deloc responsabili, lăsată spre aprofundare în grija societății civile care și-a desemnat un reprezentant, ce monitorizează demersul aflat în marșarier, din postura de consilier al ministrului.
Că va fi un viraj înspre politică a tuturor ce strigă „vrem autostradă“ n-ar fi ceva nou, în condițiile în care tăierea teilor s-a procopsit cu un consilier local, epopeea autostrăzii, prin anvergura sa, fiind capabilă să dea cel puțin un deputat, dacă nu un secretar de stat ceva, care în mod clar o să uite de unde și cine l-a propulsat.
Adică nu e cum era, când până la vârful politicii trebuia să parcurgi demisolul cu lipitul afișelor și împărțit de fluturași… Ce vremuri!
Numai de bine,
Văru
