În taifunul informațional care ne-a cuprins odată cu născocirea internetului și așa numitelor pagini de socializare (de fapt instrumentele perfecte ale unei metamorfoze fatidice și cu totul aculturale ale ființei umane), puține mai sunt producțiile televizate sau din presa scrisă care merită să fie urmărite. Un amalgam toxic de producții politice și/sau politizate, condimentat cu tot soiul de așa numite emisiuni de divertisment, peste care tronează, suverană, publicitatea manipulatoare, face ca posturile TV să nu mai reprezinte de multă vreme o opțiune educativă sau culturală. În acest peisaj media, de-a dreptul apocaliptic, am avut surpriza să descopăr un interviu difuzat de Prima TV, acordat de Excelența Sa Le Vinh Thang-Ambasadorul Republicii Socialiste Vietnam, venerabilului diplomat Pavel Suian, în contextul unei vizite efectuate în județul Hunedoara.
Dacă ești un individ dornic de informare corectă și fără prejudecăți imbecile și definitive în ceea ce privește orânduirile sociale, ești nevoit să recunoști valoarea de adevăr a celor declarate, cu o modestie și o politețe de toată admirația, de către ambasadorul R.S. Vietnam. Prestația Excelenței Sale Le Vinh Thang mi s-a părut o veritabilă lecție de economie capitalistă, oricât de ciudată ar părea această afirmație. Concis și limpede, acest om, tânăr dar de un remarcabil nivel diplomatic, ne-a explicat nouă tuturor, pe parcursul a câteva zeci de minute, care ar fi ingredientele secrete ale acestui fenomen pe care lumea întreagă îl numește, de mai bine de două decenii, miracolul vietnamez.
Vorbele domoale dar ferme ale lui Le Vinh Thang dezvăluie niște adevăruri simple care ne lasă un gust amar pentru că induc cu necesitate în mintea noastră eterna interogație, retorică și dureroasă: noi de ce nu facem așa? Noi de ce n u suntem în stare? Iată câteva extrase din interviul acordat de Excelența Sa, interviu pe care întreaga clasă politică românească, aservită sau nu, ar trebui să-l urmărească cu umilință:
- ”Capitalismul este un instrument apărut în cursul evoluției umanității, pe care noi îl folosim deocamdată pentru dezvoltarea socialismului.
- ”Avem o creștere economică medie de 10% pe an.”
- ”Am înțeles că reforma adevărată presupune trei direcții de acțiune: resursa umană, infrastructura și reforma instituțională… principalul vector pentru cele 3 direcții este digitalizarea”.
- ”Anul trecut am avut 25 milioane de turiști străini”.
- ”Într-un an am făcut reforma administrativă: de la 10.000 de comune am ajuns la 3000. Am redus 100.000 de posturi din aparatul de stat într-un an și urmează și altele pentru că am înțeles că dacă nu reducem costurile cu aparatul de stat nu avem bani de investiții”.
- ”Nu a fost ușor, a trebuit să convingem populația de beneficiile acestor măsuri, dar au înțeles cu toții că altfel nu se poate”.
- În ceea ce privește schimburile comerciale cu SUA, avem balanță pozitivă, ceea ce înseamnă mai mult export decât import. La export avem 135 miliarde dolari în plus față de importuri”.
- ”Politica noastră externă are două coordonate majore: independență și autodeterminare. Credem că doar în pace și solidaritate ne putem aduce contribuția, fiecare țară după puterile ei, la progresul general al umanității”.
Oare ce ar mai fi de spus într-o asemenea situație? Că acest progres economic exponențial este posibil într-o țară care, acum vreo patru decenii, încerca o reconstrucție imposibilă după un război devastator care a durat douăzeci de ani? Că acest miracol se întâmplă, în timp real, într-o țară cu o populație de patru ori mai numeroasă decât a României, situată undeva la marginea Asiei? Că Republica Socialistă Vietnam n-are nici fonduri europene, nici politică de coeziune, nici alte marafeturi inutile fluturate cu emfază de politicienii români contemporani? Că pentru vietnamezi independența și autodeterminarea sunt valori fundamentale care stau la baza oricărui demers de politică externă în vreme ce pentru noi, membri fudui cu drepturi depline ai Uniunii Europene, acestea au devenit deziderate intangibile într-un viitor previzibil? Vă las pe dumneavoastră să reflectați la concluziile de rigoare.
Ar mai fi de spus un singur lucru: Excelența Sa Ambasadorul Vietnamului a acordat interviul într-o limbă română surprinzător de corectă iar atunci când Pavel Suian și-a exprimat nedumerirea la modul admirativ, Le Vinh Thang a declarat, simplu și elegant: ”Iubesc România și am învățat limba română ca să pot dialoga în limba lor cu prietenii mei români”.
În fața unei asemenea dovezi de virtuozitate economică și diplomatică, singurele cuvinte care mi-au venit în minte la acest final de interviu au fost următoarele: ”Jos pălăria”.















