Am avut curiozitatea, recunosc, să văd ce se mai dă din Roznovanu, motiv pentru care am urmărit conferința de presă de luni a junelui edil și baron, prilej cu care am remarcat ploaia de comentarii despre ce caracter deosebit are și mai ales, cum îl așterne în eter.
Despre conținutul celor expuse, nimeni n-a zis nimic. Am remarcat, din enumerarea în regim de AK 33 a diferitelor proiecte ce vor sta în cătarea consilierilor la viitoarea ședință ordinară, privilegiul făcut – atenție – militarilor în termen, care vor putea vizita gratuit muzeul municipal, posesorul unui imens patrimoniu de 397 de piese și nu numai, dar ne oprim.
Hai s-o dăm naibii de treabă! Serviciul militar obligatoriu este istorie deja, iar faptul că exprimarea pomenită este adusă în actualitate se datorează lipsei filtrului de coerență la cei ce i-o făcut hârtiile, amestecat cu nepriceperea celui ce le-au întocmit și aici mă gândesc chiar la cei ce conduc muzeul.
Este posibil ca-n mintea șefilor de acolo, să mai persiste obiceiuri de când elevii și soldații erau introduși prin băgare în edificii publice, pentru a evidenția efervescența culturală și larga preocupare pentru cele vechi, că altă explicație nu am. Nu mai povestim de afluxul de vizitatori care „sufocă“ instituția și cu care nu credem că respectiva conducere se mândrește, oricât s-ar da peste cap să-și justifice simbriile. În fine.
Bomboana de pe tortul intervenției a fost lăsată pentru final. Aflăm că marea preocupare a domnului Chirica în dialogul cu viitorul guvern instalat la Victoria va fi o propunere de – atenție – ordonanță de urgență, prin care să se interzică defrișările de păduri din România, vreme de vreo cinci ani. Aici e de lucru.
În primul rând, cred că primarul trebuie să-și ia un consilier pe probleme silvice sau să-l perfecționeze pe unul existent, pentru că defrișările fac obiectul mai multor inițiative legislative, inclusiv președintele în exercițiu a introdus în discuțiile CSAT problematica tăierilor ilegale, prin urmare treaba asta îl depășește și se poate categorisi emisia în sertarul vorbelor aruncate ca să fie, că nu îl știu forestier și în plus, are în administrare unul din cele mai poluate orașe din România.
Asta din urmă se completează, colac peste pupăză, cu declarațiile domnului Nichita, din urmă cu ceva vreme, când teii erau plânși de toată societatea civilă, de-a ieșit și-un consilier din toată târășenia, și a fost indicat ca cel ce a ordonat tăierea teilor din anumite zone ale urbei. Pentru aducere aminte, a fost pe TeleM o întrebare adresată lui dom Gigi – cine a tăiat teii? – iar mnealui a zis sec – Chirica. Mai zi ceva.
La o judecată simplistă, problemele Iașului se vor rezolva imediat ce vor fi interzise defrișările, ulterior vom avea cel mai ozonat aer din Europa, pe străzi vor păși grațios păunii, copiii se vor juca voios cu veverițele și-n toate cârciumile se va bea numai bitter suedez la doi litri.
În Bahlui, în amonte de Antibiotice, se vor lăfăi șalăi de un metru, iar în aval, crapii vor tulbura oglinda apei cu spinările obeze, păziți zi și noapte de polițiștii locali, ca să nu ajungă în meniurile autohtonilor pofticioși sau printr-o desagă de militar în termen, aflat în permisie, după ce-o vizitat muzeul municipal.
Gluma-i glumă, dar folosirea truismelor în interfața cu publicul este o strategie, numai că, îmi pare rău, aici putem vorbi doar de o demagogie pur-sânge. În vreme ce alte municipii se pot mândri ba cu o polivalentă, ba cu un stadion, ba cu un metrou, ba cu o centură de mai mare dragul ( Bacău, Suceava, de exemplu), la noi răsar blocuri cu cântec pe unde nu te aștepți, ca să nu mai vorbim de steagul de câteva jdemii de leușteni ce flutură-n Podu Roș cu aceeași eficiență cu care sunt luminate la dublu splaiurile Bahluiului, uneori și-n miezul zilei.
Numai de bine,
Văru
