Direcția Sanitar Veterinară Iași trebuie să plătească 65.000 lei ca urmare a unei erori comise de judecătorii de la Tribunalul Iași. În cadrul unui proces colectiv dintre 50 de cabinete de medicină veterinară din județ si DSV Iași, Tribunalul Iași a pronunțat, în apel, o hotărâre pe care a catalogat-o ca nefiind definitivă și care putea fi atacată cu recurs. DSV a formulat recurs în termenul legal, dar la Curtea de Apel a avut parte de o mare surpriză. Judecătorii Curții au considerat că colegii lor de la Tribunal au greșit întrucât hotărârea din apel trebuia să fie definitivă și fără drept de recurs. Prin urmare, au declarat recursul inadmisibil.
Dar marea bombă abia acum urmează. Deși au recunoscut că este o greșeală a Tribunalului Iași, judecătorii de la Curtea de Apel au pus în cârca DSV cheltuielile de judecată suportate de cele 50 de cabinete de medicină veterinară în faza de recurs. Astfel, DSV a fost obligată să plătească peste 12.000 de euro din bani publici pentru o greșeală comisă în fapt de judecători.
„Hotărârea poate fi atacată cu recurs”
În 2020, peste 50 de cabinete de medicină veterinară au dat în judecată Direcția Sanitar Veterinară și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor cerând plata unei indemnizații de 10.000 lei pe lună pentru fiecare unitate, bani ce au fost prevăzuți pentru efectuarea de servicii de monitorizare si prevenție. Suma a fost prevăzută printr-o Ordonanță de Urgență și trebuia să fie achitată de către DSV către unitățile cu care aveau încheiate contracte de concesiune, contracte de achiziție sau acorduri cadru pentru prestarea de servicii de medicină veterinară. DSV a refuzat să facă plata acestor sume condiționând transferul banilor de dovada prestării acestor servicii timp de 8 ore în fiecare zi lucrătoare. Procesul a început la Judecătoria Iași unde DSV a câștigat într-o primă fază litigiul.
Însă, în faza de apel, Tribunalul Iași le-a dat dreptate medicilor veterinari și a obligat autoritatea să plătească fiecărui cabinet suma de 80.000 lei la care se adăugau cheltuielile de judecată. Conform dispozitivului, judecătorii au menționat că hotărârea pronunțată nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.
„Obligă pârâții la plata către fiecare reclamant în parte a sumei de 80.000 de lei reprezentând indemnizație aferentă perioadei ianuarie 2020 – august 2020. Păstrează dispozițiile ce nu contravin prezentei. Obligă intimații la plata sumei de 64.921 lei reprezentând taxa de timbru plătită in apel către apelanţi. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, eventuala cale de atac urmând a se depune la Tribunalul Iași, secția a doua de contencios administrativ și fiscal. Pronunţată azi, 09 aprilie 2024”, se arată în dispozitivul hotărârii.
Prin urmare, pe 16 ianuarie 2025, Direcția Sanitar Veterinară a atacat hotărârea Tribunalului Iași cu recurs
Surpiza: Am greșit, hotararea nu putea fi recurată
În cadrul recursului de la Curtea de Apel Iasi, la termenul de judecată din data de 02.12.2025, judecătorii au invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursurilor formulate DSV Iași si ANSVSA. Judecătorii Curții de Apel Iași au constatat că colegii lor de la Tribunal au greșit atunci când au considerat că hotarârea pronunțată de aceștia în apel poate fi atacată cu recurs. Din acest motiv, au considerat recursul formulat de DSV și ANSVA ca fiind inadmisibil.
„Curtea constată că recursul este inadmisibil şi urmează a fi ca atare pentru considerentele ce succed:
Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iasi la data de 23.11.2020, are ca obiect acţiunea formulată de reclamanții, cabinete de medicină veterinară și societăți prestatoare de servicii de medicină veterinară, privind obligarea instituțiilor pârâte, D.S.V.S.A. Iasi și A.N.S.V.S.A., la plata lunară a sumei de 10.000 de lei, pentru o perioadă de 8 luni întemeindu-și pretențiile pe clauzelor unor contracte de concesiune (încheiate în perioada 1999 – 2000 în baza Legii nr. 219/1999), dar și a unor contracte de achiziție publică sau acorduri cadru (încheiate în baza Legii nr. 98/2016). Or, potrivit art. 53 alin. 1¹ din Legea 101/2016 procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, la art. 55 alin. 3¹ din aceeași lege stipulând-se că hotărârea pronunţată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. 1¹ poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară.
Conform prevederilor art. 483 alin. 2 teza a II-a din C.proc.civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Văzând prevederile art. 457 alin. 1 din C.proc.civ. conform cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta (…), recursul apare ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins, ca atare.
Excepția inadmisibilității căii de atac fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea criticilor formulate de recurentă.|” se arata in motivarea hotaririi Curtii de Apel.
Greșeala e a noastră, dar plata o faceți voi
Numai că, deși recunosc că vina le aparține colegilor lor, judecătorii de la Curtea de Apel au stabilit ca cheltuielile de judecată realizate de cabinetele de medicină veterinară în faza de recurs să fie suportate de DSV. Așadar, prin sentința Curții de Apel, boacăna judecătorilor de la Tribunalul Iași a fost trecută pe statul de plată al DSV. Prin urmare, onorariile suportate de cele 50 de cabinete medicale care au ajuns la cuantumul de 65.000 lei vor trebui plătite de DSV Iași si nu de judecătorii care nu au cunoscut legea.
„În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din C.proc.civ., verificând și criteriile stabilite la art. 451 alin. 2 din C.proc.civ. față de soluția dată recursurilor, chestiune ce echivalează în mod evident cu pierderea procesului, Curtea va dispune obligarea recurentelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimați, în măsura în care acestea au fost probate și au fost solicitate.” se mai precizează în hotărâre.
Rareș NEAMȚU
