Fi’n’că în Ucraina începe războiul anunțat oleacă-cam devreme de Biden, iar în ucraineala din PNL o să înceapă acuși răzbelul de detronare a lui Cîțu, provocat din start de bidonul Joianis, am zis să-l mai băgăm o dată în seamă și în alt loc pe pîrțul-șef liberal, cît încă nu e un nimeni total, fără scaun moale de pseudo-brătian.
N-am pus pe tapet toate strofele domnului Topîrceanu, fiindcă cioara originală (https://www.versuri.ro/versuri/george-toparceanu-cioara-_v497.html ) e o vietate mult mai simpatică decît jalnicul parazit iohănez al Brătienilor. Ș-apoi, de ce să-i facem ramă de doi metri unui pîrț de joian săsesc ?
Cîțul
( după G. Topîrceanu )
– text instigat de don’ Culiță, boier de Huși –
Praful alb, ca de făină,
Intră-n nări, cu mult ambîț :
Cu o mutră de găină,
La partid clocește-un cîț.
Agitat stă pe cuibar,
Ca bomboana pe colivă,
Ogîrjit ca un ogar,
Idiot în recidivă,
Slinos ca o acadică
Introdusă-n altă bortă,
Răsuflat ca o mastică-
Cam uitată-într-o retortă,
Sclerozat ca o fosilă
Îngropată-n bălegar,
Anonim ca o sedilă
Într-un rînd de dicționar,
Dar gonflat precum un pîntec
Plin de gaze din fasole,
Crezînd că sloboade-un cîntec
Demn de Meșterul Manole,
Încruntat ca-constipatul
Cînd eliberează tractul,
Slobozind în jos mandatul
Și slăvind politic actul,
Cu alură de căciulă
Roasă peste tot de molii
Și cu fața ca de nulă
Stînd înfiptă în fotolii,
Atîrnînd, în chelea goală,
Ca un maț uitat la soare,
Ori ca un simptom de boală
Fără sorți de vindecare,
Puturos ca un nisip
Un’ s-a ușurat un mîț,
Cleios ca Uriah Heep
Și banal … precum un cîț.
