Greu la deal cu boii mici, cum zice vorba veche & de la ţară. Iar dacă e vorba de cornute bipede, apăi îi şi mai greu. Da’ dacă e vorba de turme întrelectuale, culturale & literare, aliniate în spatele vreunui boulean cu pretenţii de buhai esteticios, e clar : boala vacii nebune e parfum de tei, pe lîngă strechea endemică a cornutelor rafinate.
Pe scurt, că sînt şi questii mai importante de făcut pe lumea asta : pe la sfîrşitul lui novembre, tot în această pagină / rubrică, i-am tras amuzat un şut dorsal, destul de soft, marelui scrietor, scenarist, fotograf, manager literar etc Florin Lăzărescu, zis şi ” Lăxărescu ” ( de la ” laxativ ” & ” lax ” ) – https://www.7iasi.ro/bancuri-adevarate-cu-scriitorul-lazarescu-bonus-mini-balada-de-voiaj-2/ . Ziarul ” Cotidianul ” a preluat textul pe site-ul propriu, cum s-a mai întîmplat şi cu alte articole, indicînd sursa ( 7iasi.ro ) şi autorul -Lucian Postu – https://www.cotidianul.ro/bancuri-adevarate-cu-scriitorul-lazarescu-bonus-mini-balada-de-voiaj/ . Dăcît că musiu Lăxărescu a cititără ab’ea zilili trecuti textul din ” Cotidianul „, iar de aici a început amuzamentul penibilicios.
Pe la două noaptea ( semn că l-o răzghit din greu ), bălzăcelul hemingwesc s-a slobozit pe feisbuc, în toată splendoarea penibilozităţii lui di ghiţăl prozatoricesc bălţat – https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2851083301578725&id=100000312482725 : că e atacat sub pseudonim, într-un editorial cu ” eseu ” şi versuri ( ” un amplu poem ” , soro 🙂 ) ; că această infamie e publicată în mod bizar de un cotidian naţional ; că e ” înjurat în toate felurile ” , ” doar pentru simplul fapt că trăiesc ” ; că articolul nu poate pentru ca să aivă altă motivaţiune decît ” obsesia lui pe mine ” 🙂 ( ahaa, ieksakt aşea ) etc etc.
Scrofuloşi la datorie, nembrii turmei de fani lăxăreşti au reacţionat prompt, ca-cîn’le lui Pavlov, sau ca-„cîinii roşii ” din galeria spartană a’ lu’ Dinamo ( ” Auuu, auuu ! ” ), condamnînd ferm, pe întuneric, mîrşavul atac repetat asupra onor. dl. scrietor etc Fl. L. Pentru ca să nu mai moară proşti & repetenţi şi anul acesta, împreună cu idolul lor prozatoricesc de Aprozar, iată un desen explicativ simplu, ca pentru bovine încolonate pavlovian :
– numa’ proştii cu bulbuci pot bolborosi despre pseudonim, cît timp pagina tipărită e semnată clar, dintotdeauna, cu litere mari, ca pentru năcăjiţi cu duhul, iar tocmai în preajma recentei scărmăneli a lu’ domnu’ Lăxărescu am publicat şi pe site o precizare explicită legată de autorul rubricii / paginii, ca să vază ‘mnealor, fandaxiştii pseudonimatogeni, cum şade treaba cu penibila lor bolboroseală ” Pseeuudooniiim ! Seee ascuundeee ! ” – https://www.7iasi.ro/precizare-pentru-papagalii-indignati-scrofulosi-la-datorie/ ; în plus, denumirea paginii / rubricii conţine în mod evident numele autorelui, deci un cititor ieşean de presă care zgheară ” Pseudoniiim ! ” e şi mai idioţel ;
– ,, Cotidianul ,, a indicat clar, de la început, ca pentru năcăjiții din turma lăxăreză, sursa textului și numele autorului ;
– cînd un papagal literar & ex-jurnalistic precum Lăxărescu încurcă, ca ultimul ghiolbete, satira cu înjurătura, editorialul cu un text dintr-o pagină satirică, eseul cu pamfletul şi poemul cu o parodie satirică în ambalaj de neo-baladă 2.0, nu poţi decît să-i compătimeşti sărmăneala neuronală ;
– cînd băşcălia versificată e plină de semne din ochi, ca să priceapă şi cîrtiţele că e miştocăreală vizavi de un fraier, zbuciumul constipat al cetăţianului pompiar Lăxărescu e cu atît mai ridicol ; iar cînd în acest izirciţ de constipaţiune mentală i se alătură şi oameni presupus inteligenţi şi cu simţul umorului, ca Florin Iaru şi Paul Cernat, zău că te întrebi ce-o fi băgat Gabi Firea în aerul din Bucureşti ;
– dacă un fan lăxărescist mai face şi o paralelă între acest episod şi celebra epigramă a lui Macedonski contra lui Eminescu, amuzamentul se cam taie şi rămîne doar un sunet cu girofar : ” Niinoo, niinooo ! ” ; decît.
Ca să nu mai lungim anatomia găinaţului mental, mesagiul pentru turma de cercopiteci lăxărişti e simplu şi de sorginte creştină : ” Nu te teme, turmă mică ” , infamul denigrator s-a speriatără momental şi acum tremură de emoţie ca-Cărtărescu în ’90, cînd îl lăuda pe Iliescu şi-o admonesta pe Doina Cornea.
Iar pentru sărmănelul Lăxă’ – dăcît ceai de tei, cu căldarea, şi o recunoaştere sinceră a realităţi irefutabilicioase : băi, maiextrule, cum te umpli tu singur de găinaţ, nici un stol de porumbei nu reuşeşte. Zi-le, domnu’ Lăxă’, că m-am rîs, parol ! Bagă mare, poate iese şi de-o comedie cu desene animate. E simplu, fii natural doar, şi Palma de Gaur dă la Cannes-Cannes ( sau Baden – Baden ) e garantată. Eventual şi două perechi de palme, verbale sau în scris, poate îţi revii, brebănele, pînă nu rămîi în Goncourt-ul gol.
Hai, pa, şi nu uita : nu contează cît de lung ai părul, important e să nu stai în soare.
