Am intrat în Europa? Așa ne trebuie! Nu ne era bine să umblăm teleleu pe oriunde voia pipota noastră, acum am dat de belea. Unde te întorci, pac, cartela. N-ai cartela? Fluieri la bec, că unterofițirul nu te lasă.
Râdem, glumim, dar asta cu canci libera circulație o picat pe capul celor de la Finanțe, mai rău ca un iaurt peste o salată cu prune verzi, măsura instalării de turnicheți și sistem de card acces stricând feng shui-ul multora din instituție, dar mai cu seamă câtorva din afară, obișnuiți cu vizite de curtoazie (sanchi!) preț de o cafea, interval în care se punea de câte o moșmandă mică sau mai mare, funcție de biroul unde se ajungea.
Numai că de-o bucată de vreme, halt. Vrei să mergi la cutare? Dai în scris, unterofițirul cheamă destinatarul și așa mai departe. Ori imaginați-vă un ins de talia lui dom Cheșcu din Tătărași, de par egzemplu, să dea raportul că merge la … ori la … Exclus.
Asta pe de-o parte. De cealaltă, nici amploaiații instituției nu mai au mobilitatea de odinioară, când impânzeau locantele din jur, ieșirea din perimetru fiind atent gestionată de electroni și țircuite, care, se știe, nu mint, nu scuipă și nu fac prostii.
Acuma dacă turchineții ăia îs cuplați cu cei ce dau salariul, parcă nu-i cușer ca toată ziua – bună ziua, să ai găuri în program, că asta înseamnă găuri în salariu, deci, naseul.
Prin urmare, așteptăm o creștere semnificativă a traficului prin eter și o scădere drastică a combinațiilor din teren, acestea urmând a umple spațiul din afara orelor de servici, dar tot moșmande rămân.
Așa că, ori cu turnichineți (sau cum s-or mai fi chemând) ori fără, tot un drac.
