despre erouașii din paradisul paradit al pravoslabniciei neo-securistice rumîneze
Ooof, cee door, ceee chiiin, cee jaaalee, măăi, / Pee laa tooaartaa duumiitaalee … Uuun’ teee duuuci tuu, măăi Vaaasiileee … ?! Cuui ne leși tuuu peee noooi, întrelighențo care ej’ tuu, cucuzelule 2.0, ciorănaș cu trei suflete moi, patapi’ciule patriarhal, atletule al croasantității retorice cu cremă de fasole zbătută, spahiule cruciat al luptei cu e-schismosul Teo Dosnie, trîmbițo ierihonică a babelăriei daniel-ciubotice … ?!
Cuum ,, Care Vasile ? ,, ?!!! Mvaaai, da’ se puoate … ? Ce fel de întrelectuali creștineji sînteț’, dacă puneț’ o aseminea questiune … ?! Vaxile Bănescu, ‘e’vident, ex-purtăcios de curvînt al Plant-histrioniei Rumîneze, adică mai e’zagt a’ lu’ domnu’ președinte-general, CEO și general cu patru stele BOR – Daniel ,, Dosar ars SIE ,, Ciobotea. Daa, bree, trompețelul Basilică, nenea ăla cu un băț lexicalo-stilistic înfipt adînc în dorsalitatea lui mentală, de ziceai că a fost la înfipt araci sintactici cu dosul și a rămas semi-crucificat pe rîndurile din DEX.
Cetind amarele tînguiri digit@loase, dedicate proaspătului mazilit din dregătorie, nici nu știam ce să fac : să mă călugăresc, de ciudă, la mănăstirea ,, Sf. Trombonist Flatulie Fasolimorfosul ,, , să strîng o oaste de plăieși-plăvănieși buci-covineni, cu care să pornesc în marș șforțat spre bîrlogul netrebnicului caiaf Teo Dosnie, ori să îmi stăpînesc reacția stomahului și să buhnesc într-un hohot de rîs zdravăn, după pilda domnului dascăl caterisit și învățător emerit Ion Creangă, trăgătorul cu pușca în ciorile de pe turla bisericii și zeflemitorul popilor cu obraz de ciubotă, precum și al mitropoliților cu burdihan de iapă.
Uof … Ca să vezi cine a ajuns idolul femeilor creștineze de ambe zexe … Un prețios molierez adesea ridicol, în slujba unui neo-fariseu securist mereu calp, scos din scenă după o trîntă de uz intern între două aripi strîmbe ale unui corp bolnav cronic. Rabi Ieșua, evident, e aproape absent din tablou, ca în ultimii aproape 2000 de ani. Nimic nou sub ninsoare.
Ăfcors, oricine are dreptul să creadă că dl zeu se poate întrupa într-un fîs de purice, sau într-o balegă cafeinică de patruped tropical. Dar, zău așa, să faci erou dintr-un pîrț lexical, într-o biserică a cărei istorie are niște oameni precum Varlaam, Dosoftei și alți drepți întru pomenire … Dacă nici asta nu-i sminteală, în toate sensurile, apăi mîine mă înscriu la concursul de mitropolit. Barbă albă am, voce – nu ră, ,, Doamne-miluiește ,, ( popa prinde pește ) știu să lălăi de mititel ( cu tot cu cuvinte chiar ), oleacă de mangleală verbală posed, doar la nesimțire, tupeu și altele din astea tre’ să mai lucrez, că am io ceva-ceva, da’ nu destul pentru standardele de mitropolit.
Nu, la fel ca în multe alte asemenea simptome, nu e vorba doar de dl boxer din boxe Vaxile Bănescu, ci de boala mult mai adîncă și mai endemică pe care o vîrfuiește negul cu franjuri jourdănezi, care crede că un morman de șuruburi verbale e același lucru cu un Land Rover de cuvinte, sau că, pentru a fi cu adevărat urmaș al lui rabi Ieșua, e de-ajuns să înșiri niște cîrnați unsuroși de vorbe, condimentați cu bucăți de usturoi biblic, plus ceapă ortodoxeză lacrimogenitoasă.
Da, tot despre alienarea turmei creștineze e vorba, și mai ales a berbecilor întrelighenți cu cruce între coarne. Păi, ce altceva decît alienare a învățăturilor lui rabi Ieșua e toată povestea asta, asemeni altora, cînd un șoarec gonflat de gaze intestinal-cerebroase mai că e pus în rînd cu moaștele, iar marele moralist noicist Ardei Preșu face duet cu acest purice gulerat, la cumetria de modă & circ a Irinei Scroter, cu garnitură de Patapievici și Stanomir. Mda, dacă tot n-a putut aduce, pe scena bîlciului de feișîn, femeia cu barbă sau hipopotamul balerin, madam modista Scroter s-a mulțumit și cu niște noicaleți, cu barbă sau fără, plus nea Vaxile Turturică Vînturiano, de la pricepția lu’ dom’ de-general de diviziune Danny ,, Nihil sine SIE ,, Ciobotea.
Deci, ca să fie clar : dacă are ștampilă de arheuț de la ditamai arhelăul noicist Ardei Preșu, precum și franjuri dă bon ton dă la Sfînta Irina Scroter, ocrotitoarea izmenelor roz-kaki, dl nea Vaxile Bănescu are toate șansele de sanctificare, eventrual chiar în timpul v’eții. ‘Ce vă miraț’ așa ? Vedeț’ vreo deosebire între sfîntul sau fericitul Augustin nord-africanul și smîntînul & fentoșitul Langustin Bănescu dîmbovițeleanul ? Mai uitați-vă o dată, mie mi se pare că ăla, africanu’, habar n-avea ce-i aia supercalifragelistic.
Deci nu cumva să vă aud că dl tov. Vaxile e dăcît un fel de popa Costelinio Necula fără antereu, sau un arhangheLuțu becalezu’ flocbalist, adică un driblangiu de vorbe scrobite cu scrob de o’o de inorog bleu. Dăcît că-cornu’ e dă rinocer pitic, iar chelea și v’o patru sferturi din restu’ ie dă hipopotam de buzunar.
Pe scurt, nestemați întrelectuali pravoslabnici, fiț’ gata pentru beatificarea lu’ domnu’ sfințișoru’ Vaxile de la Caiafat, zis și Sfîntul Pîrțică Blășinul, în acordurile doinei de jale glorificatoare ,, Martiraș cu trei sunete moi ,,. Nihil sine Derbedeo ! In Glod we trust !
În rest îi ghini, o plouat, s-o făcut și purtătorii de cuvînt patriarhal cît popușoii popii din ,, Povestea nulii ,, a diaconului caterisit Ion Creangă. Duamni-ajiută, bani de-o sută ! Veniți de luați slănină !
Lucian Postu
