Tontenorul Pleavaroti, vătaf la Palat

despre farurile culturii cîrnaționale de pe Bahlui

,,  La Palaat, laaa Paalaat ! ,, . Cu acest strigăt de luptă, slobozit în somnul greu, de morsă cu colții tunși și barba stufoasă, dl meneger al Anteneului Cîrnațional Bahluiași, Ardei Aproptilesei, își trezi printr-o spărietură zdravănă consoarta, care visa ( roz-bleu ) blăni de curcă polară, pălării ca a’ lu’ ducesele de Kent, Marlboro, Carpați și Strehaia Long, plus pantofi Lobotomen, toate acestea aduse la reședința menegerială împreună cu un buchet imens de ,, conturul găinii ,, , ca să folosim și denumiri mai din popor.

,, Ci-i, măi, omule, iar ai jisat c-o vinit mascații ? ,, , întrebă cu glas subțirel duamna menegereasă, după ci mai întîi stuchise di trii ori în sîn, ptiu, ptiu, ptiu, chiei, drace. ,, Ci-iii … ? Cini-iii … ? Care bal mascat … ? ,, . Aruncînd hectarul de plapumă pînă în colțul căsii și încă mai departe, pînă la terasa Iunion, dl meneger-tenor își arătă fața boțită și buimacă, de buhai dezpodobit, încercînd să priceapă dacă e Lăsata Secului, Ziua Uimirii sau știrile de la ora cinci.

,, Strigai ceva di palat ,, , zise încetișor și precizătoresc dna consoartă, bucuroasă că dl meneger părea să fie relativ în regulă și nu se proclama Plăcinto Dormingo, Junciano Pleavaroti sau Maria Callatis . Auzind cuvîntul-cheie, ,, Palat ,, , dl Aproptilesei se lumină brusc, ca și cum îi apăruse în față însuși Nicolae Ciucă, cu mitraliera de companie la piept și o grenadă cu duh sfînt în dinți : ,, Daa, nu ț-am zîs asară – a s’mă puie șăf la Palat ! ,, . La auzul veștii, duamna menegereasă sări brusc în sus ( de bucurie, evident ), bătînd din palme mai ceva ca dl meneger, la ședințele de partid : ,, La Pieleș ?! Mvaaai, ciii biinii, la Sinaia îi aier curat, nu ti înnăduș’ di la ieșapamenti, ca la Iași. Sînt ș’ căpriuari … ,, , zise suav dna Aproptilesei, gîndindu-se ce bine i-ar sta cu niște mănuși din chele di căprioarî.

Dl meneger tuși un pic, ca să-și dreagă glasul merdlodios, apoi își arenjă reverele pijămălii de diftină, în dungi galben-albastre, făcînd cîteva precizări necesare : ,, Pieleșu’ îi castel, nu palat. Pi mini a s’ mă puie șăf la noi, aici-șa, la Iaș’, la Palatu’ Culturii ,,. Ușor dezamăgită de evaporarea mănușilor din chele di căpriuarî, dna menegereasă oftă un pic, ca o divă la umbră, apoi zîmbi din toți rărunchii, pupîndu-l zgomotos pe obrajii săi lînoși pe dl meneger : ,, Lasă, tu să fii sănătos, că căpriuare găsim noi. Ș-apăi aici la Palat îs holurile mai mari ca la Pieleș, putem face niște hore și bîlciuri de Crăciun, di stă leopardul în coadă ! Hai, baftă, Doamne-ajută, bani de-o sută ! ,,.

Zicînd aceste vorbe pline de duh strămoșesc, dna menegereasă se duse la bucătărie, pentru două cafele festive, în timp ce, cu perna sub cap, dl tenor & meneger general cugeta ca de obicei, profund, precum o Groapă a Marianelor plină de duh sfînt, nimburi tricolore și carași de Bahlui : ,, Iacătă-mă-s ! Di la școala di dascăli și clopotari  – ditamai șăf la coșcogea palatul cultural ! Am pupat dosuri ca mitraliera , am făcut mînării ca grenada, am umplut tîrgul di bulbuci și bîlciuri patriotice, și iaca, acu’ pot stuchi prostimea di sus, din turnu’ Palatulu’ ! Sî-i deie Dumnezău sănătati lu’ dom’ primar Mișu Cîrica, cî bună proptea îi ! Să nu uit, cînd m-or unge solemn în funcție, să cînt o arie adaptată, ” La domnu’ în imobile ”, că doar jupînul e cu imobiliarii ,,.

Desigur că vestea proptirii ca șăf la Palat a maiekstrului tenor Aproptilesei a stîrnit un uriaș val de satiscăfuțiune în tîrgul Ieșilor, mai ales printre bahluiezii culturali care își amintesc, paregzamplu, de marșul auto prin țară, cu autobuze patriotice tricolore, marș patronat de dl tenor, manager & consilier județean lăberal. Păi, dacă nici autobuzele tricolore nu mai sînt nijte capro-d’opere culturale, atunci e clar că nu mai știm să apreciem valuarea și uamenii de mare calibru abdominal, ca dl Aproptilesei. Fiindcă numai niște dujmani ai progresului și civilizației pot spune că, de fapt, dl tenor de calibru greu nu va fi manager al celebrului complex expozițional, ci exponat vivant, în expoziția permanentă ,, Dinozauri pitici & gîlgîitori bipezi ,, . Numai niște unelte putiniste pot zice așa ceva. Huo !

Mulțumim domnului Daniel Șcafandru, ex-șef de parăzi în guvernul Cioloș, ex-coleg de partid cu dl Dacian, actual liberal fruntaș și șef de instituții și comiții cu ungere lăberală, pentru solidaritatea publică vizavi de numirea marelui tenor bahluiez în fruntea Palatului. Așa se face, marile valori trebuie să se suptțină reciporc, că de-aia ie valori. Felicitări ieșenilor coltorali, au ce merită !

Muzica !

Lucian Postu 

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-i-a/ )