După telenovela celei de-a treia cizme în cele trei litere ale domnului primar de la noi, marca partidoi, a început alta, respectiv să se facă pe dracu-n patru să s-ajungă în rai, adică să dom Mișu să mai stea o tură de patru ani în fotoliul cu numărul de la inventarul Palatului Roznovanu, fără partid, fără doctrină, doar cu farmecul personal și cu steagul din Podu Roș.
Și cum treaba asta se face cu efort, ca să fie deontologic și politic corect, fiecare ieșire ori pachet de ieșiri în mijlocul publicului se cuvin a fi măsurate pe-o dungă sau pe alta.
Dincolo de faptul că asta costă, ni s-a zis cum că rezultatele nu ar fi pe placul edilului, proțentele din foile cu rezultate fiind departe de unanimitatea de care era convins domnia sa că o are.
Există o explicație, ș-anume că poporul s-a cam săturat de dumele emise, ba pe youtube, ba pe televizor, plus că și haștagul, și antiDragnea sunt destul de fumate, protagoniștii celor două curente fiind preocupați cu altele, iar cei ce țin steagul sus pe tema asta fiind suspectați a fi încremeniți în proiect. Adică, nasol.
Plus de asta, recentele moșmande cu imobiliarii, ca și nenumăratele strângeri de falange nu par a încânta publicul votant, care, din aceleași sondaje, pare a-și îndrepta atenția spre binomul Bodea – Popa, aspect care determină o oarecare agitație la junele dom primar de la noi. Prin urmare, am zice că sunt două soluții pentru domnealui: ori se lipește de un partid cu anvergură, ori partidul cu anvergură le lipește de el, adică un fel de vițăvercea ce s-ar putea extrage dintr-o negociere strașnică.
Acuma, dacă procenturile lui dom Mișu se duc la vale, piciorul de negociere suferă, prin urmare, prima parte a frazei cu lipitul la partid devine una realistă și de luat în seamă. Evident, nu și ca o soluție câștigătoare pentru electorat.
