despre cum teama de pericolul satanic al celor fac blăstămății cu dosul ascunde creștineasca îmbrățișare a celor care te strîng frumușel de gît
Înainte de a vă spune ce cred despre referendumul organizat zilele astea, o să fac mai întîi cîteva precizări de ordin personal, mai cu seamă pentru remorca mereu majoritară a celor sărmani cu duhul ( asta e, nici ei n-au vreo vină că clopotul lui Gauss face legea, de la Big Bang încoace ).
Care va să zică : acum vreo trei decenii, am avut ghinionul unui episod dezagreabil provocat de un homosexual, deci pot vorbi în cunoștință de cauză despre chestia asta, nu din legendele Olimpului. Probabil de asta mi se cam strînge stomacul atunci cînd, în vreun film artistic, văd chiar și o scenă mai soft de amor între doi bărbați
Cu toate astea, nu sînt homofob și îmi pare bine că nu sînt. Fiindcă, dincolo de acel episod absolut dezagreabil, ori de reacția mea psihologică / fiziologică de respingere a unor imagini cu tentă homosexuală, am înțeles un lucru simplu, dar greu de acceptat pentru mulți : ceea ce contează e obrazul omului, nu dosul lui sau felul în care face sex. Și printre homosexuali / lesbiene / etc lucrurile sînt la fel ca printre noi, heterosexualii majoritari : există oameni de treabă și există rebuturi umane. Așa că, din punctul meu de vedere, homosexualii / lesbienele / etc trebuie să respecte aceleași trei reguli de bază ca și heterosexualii : nu cu copii, nu cu forța, nu în public. În rest, e treaba lor ce fac între pereții proprii.
Dar acest referendum nu e, de fapt, despre homosexuali, lesbiene și dreptul lor de a se căsători. Adică de a putea avea / înfia copii, ceea ce îi sperie / revoltă pe mulți. Nu. Acest referendum e o perdea de fum, scumpă, care le aduce foloase doar unor parșivi care vor veni, anul viitor și peste doi ani, ca să ceară alte voturi, pentru ei și pentru haitele lor de lupi în blană de cîine ciobănesc. Plus șacalii parșivi în haine preoțești, care vin zilnic să vă sperie cu moartea, iadul și alte chinuri, în numele lui Isus cel iubitor. Fiindcă ei din asta trăiesc bine : din spaima voastră de moarte, de boală și de alte nenorociri.
Desigur, referendumul e un drept democratic. Dar un alt drept democratic sînt și întrebările despre oportunitatea lui și despre lista de priorități a țării, atunci cînd cheltuim multe milioane de euro. E mai mare pericolul căsătoriiilor homosexuale decît moartea la fiecare cinci zile a unei femei, ucise în bătaie de soțul ei legitim ? Asta e o statistică oficială a statului romîn, n-am inventat-o eu. Și e vorba doar de femeile omorîte în bătaie de soții lor, nu și de cele băgate în spital de ei, care sînt mult mai multe.
E acel drept ipotetic la căsătorie un pericol mai mare decît alcoolismul endemic ? Decît alte boli, fizice sau mentale, care macină Romînia ? Decît focarul de infecție cancerigenă care a ajuns învățămîntul romînesc ? Decît uzina de moarte, suferințe și umilință care e sistemul medical public ?
E căsătoria dintre persoane de același sex un pericol mai mare decît influența primitivă pe care o are asupra populației majoritare Biserica Ortodoxă Romînă, structură finanțată din bugetul de stat ? Eu cred că nu. Dincolo de excepțiile minoritare din BOR, cei mai mulți preoți și călugări propagă printre credincioși primitivismul mental, dubla măsură, sustragerea de la obligațiile față de stat ( nu e vorba doar de taxe și impozite, ci și de supunerea față de justiție ). Sau poate asta vi se pare în regulă, sau o invenție de-a mea ?
De homosexualitatea penală tolerată chiar în ograda bisericii ortodoxe nu mai zic nimic, deși procurorii ar fi trebuit demult să ancheteze toate cazurile suspecte și să ne spună, de exemplu, care era vîrsta tinerilor seminariști cu care se delecta episcopul de la Huși, cel cocoloșit și acum la sînul primitor al biserici. Primitor sau mai degrabă complice, în cîrdășie cu statul. Se vede însă că doar poponarii care umblă de capul lor sînt răi, cei ai bisericii sînt ocrotiți, mai ceva ca sfintele moaște.
Sărmani apărători ai familiei tradiționale, oare chiar n-ați înțeles un lucru simplu ? Nu poponarii și-au bătut joc de voi și v-au furat tot ce s-a putut, ci familiști onorabili, de-alde Hrebenciuc, Solcanu, Fenechiu, Nichita, Chirica. Nu lesbienele au adus învățămîntul și sistemul medical în stare de cangrenă, ci familiste de-alde Ecaterina Andronescu, Camelia Gavrilă sau arestata profesoară, doctoriță & managereasă Carmen Dorobăț. Ș.a.m.d.
Pe scurt, ,, referendumul pentru familie ,, e cam așa : unii vă sperie cu niște sălbăticiuni care pîndesc din pădure, în timp ce ei vă cotrobăie prin buzunare și vă strîng lațul din jurul gîtului. În numele tatălui Dragnea, al unchiului Tăriceanu, al vărului Orban și al sfîntului pămătuf & patriarh Ciobotea.
Apropo, dar oare rabinul acela din Nazaret, Ieșua, cunoscut și ca Isus ori Mesia, de ce n-o fi întemeiat o familie tradițională ? Mie mi-e mai mult decît simpatic rabi Ieșua, și nu-mi pasă dacă era hetero, homo ori dacă avea o legătură specială cu Maria din Magdala sau cu un măslin. Dar întreb și eu așa, de formă, că așa mi-au zis să scriu poponarii care m-au plătit pentru articolul ăsta.
Sau credeți cumva, tovarăși drept-credincioși, că rabi Ieșua, cel care a dez-sălbăticit lumea în care a trăit și cea de după el, ar fi tare bucuros să vadă cum caiafele de azi vă adună din nou în țarc, ca pe vite ? Și vă șoptesc la ureche același cuvînt ca acum două mii de ani : ,, Baraba ! ,,.
Despre asta e vorba : caiafii și tîlharii vă arată un țap ispășitor, iar voi trebuie să dați cu piatra votului, Restul e nimicul, nou, sub soare.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
