despre năravul din fire, fără lecuire
” S-o diochet „. Aşa ar zice, probabil, bunicii basarabeni ai Alinei Mungiu, dacă ar mai trăi şi dacă ar citi ultimul, magistralul op jurnalistico-gonflatulistic al impozantei vestale, păzitoare vajnică a templului democraţiei romîneze. Mă rog, mai mult gonflabil decît jurnalistic şi mai mult flatulistic decît magistral, dacă e să descriem cît mai exact simptomele.
Ca ieşean de cîteva decenii, ştiu bine, prin contact direct cu acest agitat Budha feminin, cît de penibil o poate lua pe arătură Madama cu Carmolii a analizei politice carpatine. Ca privitor cu aceeaşi vechime al tristei panorame de pe scena publică a patriei, ţin minte, cu disconfort stomacal, şi episoadele ei neo-staliniste, din perioada şefiei de la TVR, şi revărsările periodice ale unui ego incontrolabil, ce pare egalat doar de pandantul lui anatomo-fiziologic.
De ce ” s-a deocheat ” ? Fiindcă, în ultima vreme, vestala părea să fi adoptat o privire mai lucidă vizavi de realitatea romînească, spunînd adesea multe adevăruri care nu convin deloc ” lumii bune ” şi turmelor presupus inteligente, aliniate în spatele unor steaguri de carton sau de fum.
A fost de-ajuns însă ultima ei capro-d’operă pentru ca ” vaca sfîntă ” să dea cu elevata-i copită mentală peste găleata cu lapte, umplînd spaţiul public cu nişte mugetări penibile, de propagandist la gazeta de perete a Şcolii Profesionale de Analişti-Condamnatori ai Dujmanilor Căii Corecte.
Compoziţia compotului alino-mungiesc: doctorul Arafat şi imaginile scandaloase de la dezastrul din ” Colectiv ” , la pachet cu impostorul tupeist Şora, toate astea amestecate într-un carcalete cu spume la gură, penibil şi aberant. Arafat a făcut lucruri excelente şi unice, deci nu poate fi criticat, Şora e un bibelou brodat, deci cine zice ceva de rău, mă-sa-i curbă. Jos labele, deci, de pe aceste munamente infailibile, nemernicilor ! Cam asta ne transmite, cu clăbuci şi incoerenţă, doamna professoară de democraţie de la o universitate germană.
Ok, la tăţ’ ni-i greu … Dar poate că duamna Alina, ca medic, ar putea înţelege, totuşi, că problemele cu anumite glande afectează nu doar anatomia & fiziologia, alea vizibile, ci şi partea de la mansardă ? Ori că monumentul viu Helmuth Kohl ( că tot vorbeam de Nemţia ), a fost condamnat pentru corupţie de justiţia germană, ieşind definitiv din viaţa publică ? Sau că, pe lîngă Kohl, doctorul Arafat, cu toate meritele lui incontestabile, e un mic Saint-Bernard lîngă un mamut din categoria ” trei la secol ” , iar impostorul tupeist Şora, un purice cu monoclu ?
În cazul doctorului Arafat, meritele lui sînt doar o circumstanţă atenuantă, nu un permis perpetuu pentru orice. În cazul lui Şora, şirul de minciuni, compromisuri şi laşităţi din auto-biografia lui ne oferă doar o lecţie clasică despre manipularea turmelor umane ,, de elită ,,.
Iar criza cu spume a vestalei în vestă mentală fără nasturi e un material didactic trist. Doar că la acest curs practic de simptomatologie elitoidă lipsesc şi profesorii, şi studenţii. Pe catedră se suie pacienţii, iar pe pereţi stau poze vechi de viruşi. Ca într-un ” Colectiv ” permanent, cu garnitură de eMag.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
