P’ecum v-am mai zis şi cu alt prilej similar, dl Ioan Milică e profesore universitaric & filologic în Copou, directore al Bibliotecii Centrale Universitare şi autore cu rubrică săptămînală la ” liderul presii bahluiene ” ( cum se auto-laudă taraba cu pricina ). Aaaa, şi discipol al marelui profesor şi reper moral Dumitru Irimia, dacă ar fi să ne luăm după unele tirade, emise în cadrul unor ocaziuni mai mult sau mai puţin bahice.
Zilele trecute, ritosul Milică a fost din nou prezent ( scofulos la datorie ! ) în ograda video a unei tarabe de presă maro, pe care taraba unde scrie ‘mnealui o consideră, de multă vreme, o ” zoaie ” tipărită. Deci, în traducere pentru orbi : stegarul ” liderului ” se duce, a nu-ştiu-cîta oară, ca musafir ultra-pupat dorsal, în ograda ” zoaiei ” maronii, decretate aşa chiar de ” lider „. Iar liderul, care îi stucheşte teribel pe alţi musafiri ai ” zoaiei ” maronii , tace iar, după ce omul lui se pupă cordial cu ” zoaia „.
Fiindcă pe hriţacii de la volanul ” liderului ” n-are rost să stricăm întrebarea, i-o punem marelui entelectoal & manajer universitar : băi, Milică-nulică, de la ce depozit de deşeuri cauciucate ţi-ai luat coloana vertebrală de rezervă ? Sau ăi fi crezînd că ” mişel ” vine de la ” Michelin ” ? Nu, măi băietule : în cazul tău vine de la rusescul ” mîş „. Adică ” şoarec „, micule rozător cu cravată.
