despre ultima noutate veche din menajeria cu șorțulețe și tălăngi a claxoneriei carpatine de circ mutant
După cum au anunțat, ” pă surse ” , trompețile de pseudo-presă, masoneria romîneză, adicăte Marea Lojă Națională a Romîniei ( sau cum s-o mai chema comèdia asta tristă ) are un nou Mare Maestru ( sau Buiestru, naiba mai știe ) , în persoana actorașului de mîna a treia George Ivașcu.
Pauză de bufnit în rîs și de transmis compasiune.
După acest moment ne-solemn de rîsu’-plînsu’, să detaliem, pentru uzul delfinilor de tarla mentală, situațiunea. Car’va’s’zică : p’ecum ne înformesc aceleași trompeți de pseudo-presă, alegerea fraternă în această foncție a frățiorului Gigel Ivașcu confirmă vocația culturălească a nasoneriei romîneze, căci fi’n’că șef peste Ritul Scîrțian Parapantic & Accesorizat ( sau cum naiba i-o mai zice acestui Despărțămînt de Maro ) e un alt actoraș de mîna a șaptea, Stelică-nu-știu-cum, nici nu mai contează cum îl cheamă.
Vivat deci claxoneria culturalnică romîneză ! Slavă Arhitectului Suptrem și lu’ alde Gigel & Stelică !
Lăsînd puțin la o parte amuzamentul greu de evitat, să aruncăm o scurtă privire asupra laturii triste a situației. Adică : dincolo de spumele & bulbucii legionaroizi & ieftin-conspiraționiști, masoneria română ( cu ” î ” din ” a ” ) e unul dintre principalii vectori care au construit statul român modern. Cu bune și cu rele. Așa cum masoneria mondială a fost, demult, una dintre principalele forțe ale progresului.
Masonii români din secolul 19 erau, înainte de toate, patrioți ( scuzați vorba căzută demult în penibil ). Dincolo de orice alte rigori, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, bătrînul Ion Brătianu și ceilalți ca ei ” nu s-au luptat pentru jucării „, vorba altui uriaș pașoptist, Avram Iancu. Unii dintre ei și-au pus la bătaie, pentru cauza românească, banii personali, ani din viață sau sănătatea. Bălcescu a și murit printre străini, bolnav, sărac și cu mormînt necunoscut.
Acești uriași, încă ne-egalați, din păcate, au făcut România, în 1859, în 1877 sau în 1918, și ne-au lăsat-o nouă, cu nădejdea că vom avea grijă de ea. Vi se pare cumva că alde Gigel Ivașcu, Stelică-treabă-mică și restul circului au vreo mare legătură cu elefanții pașoptiști pe ai căror umeri stă, simbolic și concret, România ? ” Epigoni ” e un eufemism ultra-blînd pentru aceste caricaturi cu șorțulețe și tălăngi cu echer.
Dincolo de alienarea mondială a masoneriei, pseudo-masoneria romîneză a ajuns, la fel ca întreaga societate, o anexă a serviciilor de securitate ( romîneze sau străine ), fiind împănată cu marionete ieftine și sforăitoare, cu pitici gonflabili și burtă-verzime cît cuprinde. Știu asta, pe lîngă ceea ce se vede de la o poștă, și de la un vechi prieten din prima generație de masoni post-comuniști, scîrbit de invazia pegrei cu șorț și intrat într-o ” adormire ” igienică.
Problema nu e că alde Gigel Ivașcu & Stelică Nimeni sînt niște actorași ultra-mediocri. Ci că sînt niște oameni mediocri, niște marionete ieftine, care nu pot face pentru Romînia de azi, la masa alienată a masoneriei mondiale, nici a suta parte din ceea ce au făcut masonii români de la 1848, 1859, 1877 sau 1918. Tot actor de mîna a treia era și Ronald Reagan, numai că acel moșneag aparent decrepit ( nu ca real-drecrepitul Biden, by the way ) a învins cancerul comunist și ne-a lăsat o lume mult mai liberă. Că urmașii lui Reagan au permis fondarea unui neo-comunism mutant …asta arată că au și americanii probleme mari cu masoneria lor.
Și ucrainenii au ca președinte un actor, da’ măcar ăla era vedetă înainte de alegeri. Gigel Ivașcu a fost ministru PSD-ist al culturii, da’ cre’că nu-l știe nici femeia de serviciu de la blocul lui. Nț, nu din motive de discreție masonică, ci fiindcă e la fel de relevant ca pilozitatea dorsală a lui George Constantin. Asta ca să vorbim de actori, nu de clovni ieftini.
Tragi-comedia grotescă din masoneria romîneză e veche, cronicizată și, asemeni întregii societăți, fără șanse previzibile de vindecare. Fiindcă păpușarii din spatele marionetelor vizibile sînt la fel ca ambalajele goale scoase la înaintare : niște șacali șobolanoizi, care tropăie pe lîngă tablourile cu elefanții Moruzov, Cristescu, Caraman ș.a.m.d. În timp ce șoarecii cu pestelcă masonică își privesc în oglindă tălăngile cu echer și-și zic, încîntați, ca în bancul cu mădular inghinal fleoștit : ” Nu răsună, da’ ce frumos atîrnă … „.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
