despre trompete ieftine și steaguri care nu cîștigă războaie
Tămbălăul generat de semi-fîsul cu pretenții feministe ,, Macarena ,, , produs de neo-jănica d’arcu’ & marku Erika Isac, adică noua stea a luptei pentru eliberarea de sub dominația masculinistă, m-a convins că primitivismul nu vine doar din trecut, ci poate țîșni și din bidoanele mentale găurite ale celor care pretind că vor să ne ducă în viitorul luminos al omenirii, zoologirii și botanofirii mondiale ( de pietre, glod, praf etc nu pot pentru ca să zic nimica, neștiind ce planuri au în această cestiune neo-arhanghelii progresiștici ).
Dezgustat de agresivitatea lozincardă a turmei de apărătoare & apărători care mugeau, bolboroseau ori scuipau pe net, din coloana rapid adunat@ în spatele noii capro-d’opere feministoide, vroiam să scriu cîteva păreri pe tema asta, evident niște păreri retrograde și indubitabil putiniste. Și s-a întîmplat că azi dimineață, la Radio Romînia Cultural ( unul dintre puținele canale media ,, de stat ,, care sînt majoritar decente ) să ascult biografia sintetizată a uneia dintre primele feministe din Romînia, scrisă de Georgeta Filitti. Mda, Georgeta Filitti e o stră-bunică născută în 1938, ba încă și academiciană, deci o retrogradă ruginită, sclavă a regimului patriarhal oprimant. Dar am trecut peste aceste impedimente grave și am aflat cine a fost Maria Cuţarida-Crătunescu – o femeie de excepție : nu doar prima femeie medic din Romînia și o somitate medicală europeană, ci și una dintre primele militante feministe, dar, mai presus de toate, un om cu suflet mare, care a ajutat mii de sărmani săraci ( copii, femei, bătrîni ), pentru care boala putea însemna, în acele vremuri, moartea ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Maria_Cu%C8%9Barida-Cr%C4%83tunescu ). O femeie medic a cărei fișă biografică ar fi trebuit dată de statul romîn tuturor tinerilor care au plecat în Vest, ca să studieze medicina, și au avut de-a face cu discriminarea, disprețul și toate dublele standarde practicate încă, vizavi de medicii romîni, în prea multe spitale occidentale. Și nu e prea tîrziu ca Ministerul Sănătății să facă asta, oferind celor care se duc să învețe medicină în Occident și fișele biografice ale altor mari medici și savanți români, care arată oricui că nu am ieșit din peșteri : Victor Babeș, Gheorghe Marinescu, Grigore T. Popa, George Emil Palade și mulți, mulți alții.
Dar, desigur, decît să faci eforturi permanente, timp de zeci de ani, e mult mai ușor să măcăni macarenist cu pendula-n gură, ca noua stea a feminismului tabloidal, Erika Isac. Și ca gloatele progresiste, care mut în gură, ca la marmacie, pe oricine nu e de acord cu noua decalogeală a viitorului luminos. Ce mizda pă-sii, ajunge cu decența mentală, creierul ie bun dăcît panelizat, sau prăjit în sos de prafuri.
Ca doamna de acum peste o sută de ani, care lupta zilnic cu mîlul patriarhal, e mai greu. N-ajunge măcănitul macanenar, sau bolborositul semi-doctrinar, ori leorbăiala propagandistică. Trebuie niște școală serioasă, niște efort zilnic, mult altruism ( scuzați vorba proastă … ). Și, mai presus de toate, bună credință. Pardon, iar vorbesc aiurea.
Nu, ne-stimați neo-tovarăși pseudo-progresiști, steagurile și trompetele nu cîștigă războaie. Nu e de-ajuns să scrii pe o ușă ,, Atenție ! Aici-șa o ardem pă feminizm ! ,, , crezînd că toate ieftinelile pe care s-a pus eticheta feministă chiar ajută sutele de mii de femei care încă mai suportă efectele de mii de ani ale societății patriarhale.
Așea, pă ieftinărie și pă băgatu’ pendulii ie mai ușior, bro’ & zisters, dacă merge și-așea, dă ce să pierzi timpu’ și să înveți ceva comunicare publică, un pic de istorie a feminismului românesc ( babe moarte și demodate, de-alde Sofia Nădejde ), plus alte cîteva inutilități pentru fraieri. Îți bagi pendula și gata, s-a rezolvat, cine nu sare ie pruost dă muoare !
Ameizinga ,, Macarena ,, a duomnișuarei amazuane dă Dîmbovița Erika Isac e, de fapt, o ieftinărie de cartier, tipică pentru moda activistă a zilelor progresiste și korekt politice, o ,, Margarena ,, pseudo-feministă, cu multă margarină din petrol, vîndută agresiv și prostește drept o bejuterie civică și hartistică, deși, dincolo de hărmonautica nostimă sau jenantă a turmei de comentaci ( inkluziv duomnu’ Mîrlel Balada ) , e doar o mică producțiune audio-video, mediocră din multe puncte de vedere, mai puțin punctul G, desigur. Regula de bază e veche și simplă : mult zgomot. Pentru nimic, cum ar zice un retrograd englez mort, un plicticos cu chelie și plete.
Nu, nu cred că ieftineala produsă de mediocra Erika Isac și, mai ales, tămbălăul din jurul acestui semi-fîs, le vor ajuta prea mult pe femeile bătute sau discriminate din Slobozia, Vaslui, Zalău, Reșița sau Ferentari. Ba chiar, cumva, dimpotrivă. La fel cum nu cred că tămbălăul bălțat din multe acțiuni publice ale comunității LGBTetc ajută în rezolvarea acelor probleme reale pe care le au membrii și membrele acestei comunități. La fel cum propaganda comunistă n-a ajutat deloc ,, masele largi, populare ,,. Dimpotrivă. Iar simptomele cu care sîntem contemporani nu sînt altceva decît o trecere de la propaganda muzicală comunistă, de tip ,, Macarale ,, ( https://m.youtube.com/watch?v=OSGCDiSeYus ), la cea audio-video & pseudo-progresistă, de tip ,, Macarena ,, reloadată, mai curată, mai uscată, ca argintul strecurată. Nimic nou sub s’cur-soare, dacă pot pentru ca să zic așa. Doar că acum rîd în soare ,, Macarene ,, , maronii.
Ca să fie clar și pentru cei care pricep mai greu : nu producțiunea hartistică a acestei fete e problema, ci prăfăiala zgomotoasă produsă de cei care se cred teribel de diștepți și culți în capul lor, dar se comportă ca niște ovine bovinice, emițînd răcnete apodictice și ignorînd un lucru elementar : oricît de eficient ar fi un scandal pus în slujba unei cauze, mai trebuie îndeplinită o micuță condiție – adrisanții mesajului să fie permeabili la respectivul mesaj, nu să fie betonați în vechile lor convingeri de asperitățile dinăuntrul plicului din cutia poștală.
Cam asta am vrut să zic. Turmele și haitele de tineri frumoși & liberi pot deci să-și înceapă noile salve de stuchit internetic. Mă doare-n pendula calului. Calul troian, plin de măcănitoare macareniste și maxsculii lor mentali, care cred, la fel ca arhanghelul muiofor Liicheanu, că bălegarul e de ajuns pentru ca un copac să crească. Nu, nu e de ajuns. Mai trebuie și pricepere, muncă și multă apă. Cu cît mai curată, cu atît mai bine.
În rest e bine, s-au făcut și organele feministoide cît popușoii din povestea lui Creangă. Un dascăl de biserică, patriarhal și retrograd, bai z uei, dă-l în mizda pă-sii de mortăciune ruginită. Margarina rulz !
Lucian Postu
Momentan se lucreaza cu zel la incurajarea femeilor in posturi de decizie si incet, incet, tot mai multe ocupa functii de lider, director, manager. E si interesant si util, cred eu, in general vorbind.
Pi mini clar nu m-ar ajuta ci fac fetili alea in videoclip.
In schimb m-ar ajuta cu siguranta cartile scrise de Aurora Liiceanu, pentru forta interioara, marili poiet Goethe pentru un pic de alinari, sau mai multa si pentru mai diparti nu mai pot sa spun ci artist m-ar ajuta, cu siguranta cu muzica lui, ca-i razboi acum.
Legat de copacii plantati in Vaslui, sigur, sigur s-au urcat in ei vreo 3 generatii de copii, dar nu i-a ingrijit nimeni, cum se face acum pe la oras. Eu asa stiu. La propriu, zic.
Astea cu dendrologia sunt chestiuni noi.