Andreea Darie
Timp de două săptămâni o echipă de 10 artiști (6 actori, un coordonator artistic, un artist vizual, un coregraf și un regizor) își autoimpun izolarea completă în incinta Teatrului din Stejar (Iași) pentru a realiza un spectacol prin explorarea unor practici experimentale de extindere a limitelor personale în procesul de creație. Spectacolul „No Exi(s)t” este creat pornind de la piesa existențialistă Cu ușile închise, aparținând dramaturgului francez Jean Paul Sartre, și presupune un antrenament fizic și psihologic dificil care se concentrează pe descoperirea unor resurse neexploatate în teatru. „No Exi(s)t” presupune monitorizarea procesului – 24h din 24h – cu un sistem de camere video plasate în diferite puncte ale spațiului, precum și editarea și arhivarea materialului rezultat de către doi artiști vizuali. Lor li se alătură o serie de colaboratori externi: un scenograf, un light designer, un sound designer și un critic de teatru.
Programul zilnic al laboratorului:
06.30 – 06.40 Trezirea
06.40 – 07.00 Pregătirea pentru yoga și scurtă gustare (pentru cine dorește)
07.00 – 08.15 Yoga
08.20 – 09.20 Meditație
09.20 – 11.00 Pauză pentru mic dejun și pentru igienă personală
11.00 – 15.00 Repetiție
15.00 – 16.00 Pauză pentru prânz
16.00 – 17.30 Pauză de relaxare
17.30 – 18.00 Încălzire cu Gabriel Scalschi
18.00 – 21.30 Repetiție
21.30 – 22.00 Pauză pentru cină
22.00 – 22.30 Feedback
22.30 – 23.00 Pauză de relaxare
23.00 Somn
Acesta este programul pentru cele 13 zile de laborator. Cea de-a 14-a zi necesită un grafic diferit datorită schimbărilor generate de premieră.
Întâlnirea tuturor la spațiul Teatrul din Stejar are loc pe 06.10.2021 la ora 19.00. Participanții vin cu bagaje, saltele pentru dormit și pentru yoga, haine, lucruri personale, medicamente, diferite alimente preferate. Încep să-și aleagă și amenajeze spațiul în care vor dormi. Se poate surprinde în ochii fiecăruia ușoara spaimă, nerăbdare, așteptare, curiozitate. Primele interacțiuni dintre participanți sunt formale. Trebuie menționat faptul că echipa a fost aleasă conștient eterogenă, participanții nefiind familiarizați unii cu ceilalți. Astfel grupul funcționează în acest moment mai mult pe baza prejudecăților adunate mai degrabă prin interacțiuni de suprafață. Acest laborator le va oferi, pe lângă alte aspecte, și timpul necesar cunoașterii și împărtășirii acelorași principii și emoții. Sesiunea de feedback începe la ora 21.00. Este prezentat programul zilnic al celor 14 zile, dar și etapele de lucru avute în vedere pentru construcția produsului artistic final. În această ordine de idei le transmit că până duminică, inclusiv (astăzi este miercuri), trebuie să avem schița spectacolului ridicată, pentru a ne putea ocupa de amănunte în zilele ce urmează. Duminica (17.10.2021), lunea și marțea vor fi dedicate repetițiilor generale, având ca obiectiv ca din 18.10.2021 să reușim să creăm deja reprezentații consecutive cu pauze foarte scurte. Cu toții sunt de acord, așteptând cu nerăbdare ziua următoare când vor afla mai multe despre adaptarea textului și direcția în care mi-am propus să dezvoltăm cercetarea.
Primele reacții despre dorul pe care deja îl simt sau pe care intuiesc că îl vor simți, apar. Telefoanele se închid și se așază pe o masă din spațiu. Facem ultimele pregătiri pentru necesarul zilei de mâine și, la scurt timp după ce trece miezul nopții, ne punem la somn.
07.10.2021
Bună dimineața, ziua 1! Alarma sună de pe „celularul” pe care am pus o cartelă nouă. Este un telefon cu taste, vechi, care nu-ți permite decât să suni și să scrii mesaje. Singurele numere salvate sunt cele ale colaboratorilor externi. Prima dimineață este provocatoare, o combinație bizară între entuziasm și neplăcere, primele gânduri despre următoarele 13 zile în care vor fi nevoiți să-și asume acest program solicitant apar, însă fiecare încearcă să se focuseze pe momentul prezent. Trezirea este destul de rapidă, neașteptat de rapidă pentru acea oră. Observ atenția pe care fiecare o acordă celuilalt și nevoilor pe care acesta le are. Unul dintre ei dorește să fumeze înainte de yoga, altul depășește cu greu un șoc emoțional neașteptat privitor la ora de trezire, iar ceilalți se supun imediat noilor reguli. Diversitatea este cea care poate descrie perfect prima dimineață.
Programul de yoga (Level Up 108) se bazează strict pe o antrenare puternică a corpului, punându-l în fața barierelor fizice, dar și psihice care pot interveni în urma efortului susținut. Programul se dorește a fi o pregătire corporală matinală, care pe parcursul celor două săptămâni să ne creeze o mai bună rezistență fizică. Beneficiile vizate sunt: creșterea forței fizice, a flexibilității, îmbunătățirea tonusului muscular și eliberarea stresului. Coordonarea este realizată de Travis Eliot, yoghin american.
Ceea ce se numește meditație reprezintă o oră zilnică de contemplare a fiecăruia cu/la sine însuși. Doresc să descoperim prin acest antrenament al minții care sunt rezistențele ce intervin în momentul în care nu mai avem lucruri exterioare care să ne țină prizonieri. Consider importantă această pregătire pentru specificul spectacolului, dar și pentru observarea evoluției procesului interior. Acesta are menirea de a ne face conștienți de efectele pe care experimentul le are asupra noastră. Antrenamentul constă într-o oră de focusare pe propria respirație. Observația demnă de remarcat în acest caz este tocmai neputința controlului minții, iar odată cu acesta ascultarea frământărilor interne diverse.
Astăzi ambele antrenamente au fost bine primite. Una dintre observațiile demne de luat în seama se referă la percepția timpului. Majoritar, participanții au fost de acord că cele 60 de minute au părut, de fapt, mai puține. Concluziile primei dimineți se referă la felul în care mintea noastră deține controlul absolut asupra emoțiilor și percepției. De remarcat: unul dintre participanți a fost foarte agitat. Nu a reușit să se adune, același care a fost foarte deranjat de ora de trezire. Până în acest punct el este cel care prezintă cele mai puternice rezistențe, sau cel care le manifestă cel mai evident. Îl vom numi subiectul A.
Repetiția a fost încărcată de curiozitate. Subiectul A a adormit, ceea ce m-a determinat să-l rog să ia o gură de aer rece. Întreaga zi și-a bazat caracteristicile pe fundamentarea unor principii și nevoi după care să funcționăm armonios. Consider că această zi este definitorie pentru toate cele 13 zile care vor urma. Feedback-ul prime seri a avut darul de a ne apropia unul de celălalt, de a ne descoperi ascunzișurile zilei. Subiectul B oscilează între sinceritate și formalism și ne împărtășește ceea ce simte, previziunile pe care le are pentru următoarele zile. Observ cum reușesc cu greu să țin echilibrul între emoționalitate și detașare, și cum nimeni nu poate înțelege exact de ce este nevoie de acest proces, de acest program. Subiectul A este la fel de reticent. Impresionante unele remarci cu care întreg grupul este de acord. Vorbesc despre spațiu ca fiind sigur, despre o reîndrăgostire de teatru, despre artă ca obiect al armoniei, și nu al terorii și despre actor ca instrument al creației, și nu ca executant. Entuziasmul este ceea ce ar putea caracteriza ziua de astăzi. Includem alte două activități în program, neprevăzute anterior: vizionarea mini video-ului documentar și testimonialele. Intervine și conștientizarea faptului că Andrei Cozlac și Marian-Mina Mihai vor trebuie să intre în laborator în fiecare seară pentru realizarea celor enunțate mai sus. Accept. Oricum alte soluții mai vrednice de oferit nu sunt. Încep să se scrie scrisori între cei din laborator și cei dragi de acasă…
Noapte bună la finalul zilei 1!
08.10.2021
Bună dimineață, ziua 2! Momentul matinal de astăzi se simte mai obositor decât cel de ieri. Cred că am dormit 6 ore. Faptul că nu pot face mișcare odată cu grupul, iar activitatea pe care o întreprind este observatul, mă obosește mai mult decât credeam. Neașteptat de dificil îmi este să mă trezesc la 06.30 și să privesc grupul făcând mișcare. Subiectul A se află și astăzi în aceeași situație, se observă din ce în ce mai evident că abia reușește să își păstreze cumpătul.
Se formează obișnuințe, cine se trezește imediat, cine nu, cine urmează după cine la toaletă, cine are nevoie să fumeze înainte. Pentru majoritatea grupului lipsa cafelei reprezintă un aspect al confruntării cu oboseala.
Repetițiile sunt ceva mai provocatoare decât ieri. Nu reușesc să-mi îndeplinesc obiectivele cu subiecții C și D, în schimb lucrurile funcționează cu restul echipei, subiecții B, F, G. Trebuie să îmi adaptez discursul în funcție de specificul fiecăruia. Unul dintre principalele lucruri învățate astăzi este că am nevoie să găsesc acele aspecte care îi pun cel mai bine în valoare pe acești participanți. Comunicarea cu subiectul E este excelentă, deși complet neproductivă. Consider că acest lucru are legătură cu nevoia unui timp de adaptare și eliberare de propriile constrângeri. Accept, aștept.
Feedback-ul de seară ne-a apropiat și mai mult. Am fost mult mai vulnerabili unii în fața altora decât am fost până acum. Majoritatea au dorit să împărtășească felul în care s-au simțit. Subiectul F nu, deși se observa neliniștea interioară care-l bântuie. A plecat la somn cu această stare. Probabil așa se va și trezi mâine dimineață. Subiectul A a avut propria izbucnire internă pe parcursul zilei, de care s-a eliberat acum la feedback, împărtășind-o. Cred că de mâine va fi mai bine pentru el.
Ziua de azi a fost ceva mai provocatoare decât precedenta, am întâmpinat din ce în ce mai multe obstacole. Subiectul B încă nu dă semne de neliniște profundă, sau încă le ascunde. Subiectul C a avut și el o ușoară cădere în prima parte a zilei, de care s-a eliberat spre final. Subiectul H este foarte încrezător, deși i-am propus o variantă dificilă de lucru. Subiectul G mi-a oferit astăzi prilejul de a observa la ce trebuie să fiu foarte atentă în lucru. Majoritatea par foarte afectați de experiențele anterioare de lucru.
Noapte bună la finalul zilei 2! (…)
10.10.2021
Bună dimineața, ziua 4! Subiectul H se află într-o stare din ce în ce mai auto-distrugătoare mental. Probleme personale, dar și presiunea personajului se contopesc într-o psihoză periculoasă. Îl îndrum la odihnă, vom relua în a doua parte a zilei exercițiile. Observ că atenția oferită până acum nu dă roade, și că ne învârtim într-un cerc vicios care nu va duce nicăieri. Opresc tot procesul. Dacă ceea ce i-am cerut îi provoacă durere, prefer să renunț. Știu, de asemenea, că această atitudine a mea, deși neplăcută, îi va fi mai benefică decât ceea ce am făcut până acum. Hotărăsc să renunțăm la idee, ori să modificăm ce s-a lucrat până acum. În această situație limită se trezesc alte resurse în el. Găsesc soluții noi care poate rezolva situația scenică, așadar nu mai e nevoie de tot efortul, dacă acesta este distrugător. Sunt convinsă însă că de mâine lucrurile vor sta altfel. Sunt puțin tensionată. Astăzi ar fi trebuit să am schița spectacolului ridicată. Nu s-a întâmplat asta. Coregrafiile nu sunt încă construite, nici ultima scenă și nici finalul. Presiunea faptului că mai avem o săptămână până la primul șnur este din ce în ce mai apăsătoare.
Starea de răceală este preluată de câțiva, inclusiv de mine, ceea ce îngreunează cu mult procesul. Am făcut din nou teste pentru SARS-CoV2, au ieșit negative, așa cum s-a întâmplat și în prima seară, când toți participanții au trecut printr-o testare rapidă. Hotărăsc ca mâine să avem o zi liberă de la programul matinal, dată fiind oboseala crescândă. Subiectul D vorbește despre cât de mult așteaptă a așteptat un semn divin duminica. Feedback-ul devine din ce în ce mai intim, parcă nu mai necesită atâtea vorbe. La 00.00 subiectul I îmi aduce tort, și cu toții îmi cântă La mulți ani, e ziua mea de naștere. Cu siguranță îmi voi aduce aminte acest moment!
Noapte bună la finalul zilei 4!
11.10.2021
Bună dimineața, ziua 5! Această zi este și mai obositoare, dar și mai intensă decât cea precedentă. Interesant, având în vedere că programul este ceva mai lejer. Câțiva îmi vorbesc despre cum ar fi preferat să nu primească o zi pauză. Coregrafiile nu înaintează, iar colaboratorii din exterior au preluat un timp de repetiție pentru alte aranjamente. Încerc să le transmit tuturor că am nevoie de mai multă eficiență. Că apreciez felul armonios în care ne desfășurăm timpul de muncă, dar că acesta trebuie să-și mărească viteza cu 50%, altfel șansele de reușită scad considerabil. Acest fapt stârnește anumite valuri de nemulțumiri. Sunt conștientă că fiecare se concentrează în principal pe propriile emoții, și mai puțin pe ansamblu. Aștept, sper ca această zi să le schimbe puțin atenția. În timpul al doilea de repetiție am reușit să legăm partea din spectacol lucrată. Încă mai avem de construit fragmente din ultima coregrafie, penultima scenă și finalul.
Feedback-ul de seară are legătură cu cerința eficienței enunțată peste zi. Am apreciat foarte mult cum unii subiecți au acroșat și acea parte care vizează reala necesitate ca acest lucru să se întâmple. Majoritatea s-au simțit atacați, și încă mă întreb dacă acest mod de a le exprima temerile mele a fost cel potrivit sau nu. Aștept ziua de mâine pentru a observa efectele discuțiilor consumate. La testimoniale nu am putut spune nimic. Mă simt izolată și singură!
Noapte bună la finalul zilei 5! (…)
14.10.2021
Bună dimineața, ziua 8! Deja numărăm descrescător zilele, iar dorul de cei dragi, de viața din exterior crește. Se amplifică și anxietatea privitoare la felul în care vor gestiona lumea din afară. Se redimensionează conflictele pe care le aveau înainte, se prioritizează aspectele vieții. Cu toții vorbesc despre ceea ce au realizat că este cu adevărat valoros pentru ei, că indiferent de limitele și rezistențele întâlnite, emoția iubirii este cea care îi echilibrează și le dă forță să continue.
Repetițiile sunt obositoare, însă productive. Lucrez, fiind atentă doar la unul dintre planuri. Apar gânduri despre cum ar fi arătat acest spectacol dacă ar fi fost lucrat în condiții obișnuite. Cum ar fi arătat echipa? Ce ar fi simțit unul pentru celălalt? Sunt atât de apropiați de identitatea personajelor încât uneori se și încurcă, ei înșiși vorbesc despre similarități. Este o zi contemplativă, despre recunoașterea de sine, despre cufundare și chestionare intimă.
*Niciun conflict de grup până acum. Mă întreb de ce mai există conflicte între oameni? Dacă în 8 zile nu s-a stârnit nicio ceartă între 10 oameni atât de diferiți, ce ne face în general să nu ne ascultăm? Să nu ne privim cu adevărat? Ce avem nevoie ca să-i putem observa și pe ceilalți?
Noapte bună la finalul zilei 8! (…)
17.10.2021
Bună dimineața, ziua 11! Prima dimineață fără program matinal. Toată lumea se trezește cu o voie bună inexplicabilă. E adevărat că acest entuziasm este greu de definit ca emoție experimentată în viața noastră obișnuită. Dar aici, da, poate fi numită bucurie. Primul timp de repetiție îl dedic tot finisajelor. Ziua de ieri mi-a răsturnat ființa. Cu sufletul mai liniștit, totul funcționează altfel. Ne propunem ca după-amiază să facem primul șnur. Este un moment important și pentru subiectul H, care depășind acea situație de cotitură din ziua 4, acum este pregătit pentru provocările care urmează.
Prima repetiție generală ne oferă satisfacție tuturor. Suntem mulțumiți. Subiectul F se află într-o ușoară cădere. Încerc să o gestionez cu toate resursele care îmi sunt la îndemână. Noaptea a fost un sfetnic bun, tensiunea dintre mine și subiectul I se risipește. Subiectul D propune o seară de karaoke. Până la urmă ne uităm la câteva animații haioase. Lumea începe să se relaxeze.
Noapte bună la finalul zilei 11!
18.10.2021
Bună dimineața, ziua 12! O voie bună neașteptată cuprinde grupul. Cred că resursele acesteia se află în puținele zile rămase, dar și în relaxarea programului. Dimineață facem două repetiții generale cu pauză de jumătate de oră între ele. Am propus acest grafic ca antrenament pentru ziua premierei. Participanții nu se simt obosiți la finalul repetiției. Iau asta ca pe un semn bun. Pauzele de prânz nu mai sunt folosite doar pentru dormit. Se instalează un soi de relaxare interioară în spațiu. Repetiția de seară reprezintă alte două treceri prin întregul spectacol.
Feedback-ul, survenit târziu în noapte, se bazează pe această nerăbdare și emoție cu care urmează să vină ziua 14. Felul în care vor gestiona ieșirea de spațiu, resursele de putere pe care le-au descoperit, oamenii pe care i-au întâlnit, experiențele unice pe care le-au trăit sunt aspecte pe care fiecare dintre participanți se focusează. Subiectul F este mult mai bine decât era cu o zi în urmă. Mă bucur că am reușit să depășim vârful unui posibil impas. Am avut foarte mult lucruri de învățat despre specificitatea metodelor aplicate în funcție de personalitatea fiecărui individ.
Cele patru repetiții generale au decurs foarte bine. Astăzi am propus un alt final. Mă bucur că subiectul H a înțeles valoarea nemișcării lui. Programul inițial viza trei repetiții generale dimineață și trei seara. La feedback participanții au propus ca mâine să avem cinci șnururi consecutive cu pauză de jumătate de oră, ca antrenament pentru ziua premierei. Am căzut cu toții de acord că este o idee bună. Propunerea de karaoke de aseară se întâmplă astăzi, iar odată cu ea și o nouă formă de coeziune. Râdem împreună! S-a instaurat ceva din atmosfera unei familii.
Noapte bună la finalul zilei 12!
20.10.2021
Bună dimineața, ziua 14, ziua premierei! Am emoții, dar ele sunt stranii, diferite de ceea ce trăiesc înainte de o premieră obișnuită. Lipsa controlului, așteptarea, încrederea totală pe care trebuie să le-o acord actorilor sunt principalele motive de neliniște. Ei știu ce au de făcut, par siguri de „victorie”. Sunt precum un comando perfect antrenat să plece într-o misiune dificilă. Timpul trece mai repede decât în alte dimineți, iar asta îmi adaugă o presiune suplimentară. Emoția subiecților e împărțită între scenă și revederea celor dragi. Cu toții știu că la finalul zilei vor părăsi acest spațiu, pe de o parte coercitiv, iar pe de alta protector. E ceva sacru în asta. Ne-am transformat casa în templu.
La ora 14.00 începe prima reprezentație. Nu am curaj să stau în sală. Ascunsă într-o cameră adiacentă spațului de joc, ascult atentă fiecare detaliu. La ora 15.00 se termină. Pregătim scena următorul spectacol, care începe la 15.30 și se desfășoară cu șase spectatori. Actorii se comportă ca și cum ar juca în fața unei săli arhipline. La 17.00 începe cea de-a treia reprezentație, care pare nesfârșită. Sesizez multe nereguli. Au obosit. La 18.30 se desfășoară al patrulea spectacol, iar la 20.00 ultimul. Tensiunea crește, precum și epuizarea, nerăbdarea. Acest fapt le oferă subiecților din scenă libertăți de expresie nebănuite, forțe interioare pe care nu le-ar fi putut exploata altfel. Sunt mulțumită. Tot travaliul a avut sens!
Feedback-ul intern este, de asemenea, emoționant. Începând din prima zi și până astăzi au zburat scrisori de iubire dinăuntru afară, și invers. Câtă romanță în asta… Sper ca toată zbaterea să le fi acroșat sufletele. Acest tip de experiment are, fără doar și poate, efecte scenice nebănuite. Este necesară însă multă atenție și echilibru în acest tip de ghidare. E un drum anevoios, care nu poate fi parcurs decât cu încredere de sine deplină. Mulțumesc actorilor și participanților din laborator (Alexandra Diaconița, Sara Tayari, Ștefania Sandu, Theodor Ivan, Daniel Onoae, Marian Chiculiță, Gabriel Scalschi, Aurel Asanache) pentru dăruire, precum și pentru șansa descoperirii de sine. Mulțumesc managerului de proiect (Octavian Jighirgiu) pentru prezență și sprijin. Mulțumesc colaboratorilor externi (Alina Dincă-Pușcașu, Andrei Emilian, Mihai Cornea, Andrei Cozalc, Marian-Mina Mihai și Călin Ciobotari) pentru promptitudine și dăruire. Mulțumesc mie.
Noapte bună la finalul zilei 14!
(Andreea Darie este doctorand al Școlii Doctorale Teatru, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași. Proiectul „No Exi(s)t” a fost inițiat de Asociația Artes și finanțat de Primăria Iași, în parteneriat cu Școala Doctorală Teatru Iași)
