Lavinia Lazăr
În aceste săptămâni în care pandemia insistă să se prelungească, m-am gândit că un jurnal al actorilor aflați în izolare ar fi oportun. Ce fac actorii acasă? Cu ce își umplu ei timpul? Cum fac suportabilă dependența de scenă și, mai ales, cu ce ar putea fi înlocuită scena în astfel de timpuri? Astăzi, Răzvan Bănuț, actor al Teatrului „Matei Vișniec” Suceava, a „dat din casă” și a răspuns unor întrebări evident indiscrete. (Lavinia Lazăr)
Lavinia Lazăr: Cum arată o zi în izolare structurată pe ore?
Răzvan Bănuț: Pentru mine o zi în izolare nu este foarte diferită de o zi de weekend. Singura diferență e că nu mai pot ieși din casă după bunul plac, iar dacă o fac trebuie să completez mereu celebra declarație pe proprie răspundere. Încerc cât de mult pot să mă trezesc la ora 10:00 dimineața, cel târziu. Nu am un program clar structurat pe ore. Mă învârt cât de mult pot între niște poli stabili cum ar fi înfulecatul, cititul, joaca, și, când îmi mai amintesc, și exerciții fizice. Primele două săptămâni le-am luat ca pe o mini vacanță, iar acum încerc să îmi croiesc (două palme… hahaha) un program cât de cât activ, asemănător cu cel pe care-l aveam când încă repetam.
Ce activități diferite practici acum, în timpul izolării, și nu te-ai fi gândit niciodată că le vei desfășura?
Gătitul! Gătitul este o activitate pe care n-o practicam des înainte, unu – pentru că nu prea aveam timp și mâncam pe fugă în oraș și doi, nu prea știam să gătesc în afara procedeului „complicat” de a prăji tot ce-mi cădea în mână. Așa că acum, fiind constrâns de împrejurări, am mai mult timp la dispoziție să mă ocup de această misterioasă activitate. Prietena mea mai încearcă să mă convingă să mă apuc să pictez cu ea, dar până acum am rezistat cu succes. De vreme ce știm foarte bine că femeia e mult mai perseverentă decât bărbatul, mai mult ca sigur acest succes este destinat pieirii.
Încercăm să nu facem abundență de știri negative, de tensiuni și ne umplem timpul cu…
Ohohoo… activități sunt multe, chef să fie pentru toate și e perfect. De exemplu mutatul mobilei în casă, iei un scaun de aici, îl pui acolo, îți dai seama că nu se potrivește cu măsuța aia, iei măsuța, o plasezi strategic în celălalt colț… și tot așa până ajungi la exact același aranjament ca până atunci doar că acum ești mulțumit și timpul a fost umplut cu succes. Mai sunt și alte activități precum alergatul în jurul blocului (pentru cei care au blocul nelipit de altele), gătitul, lectura cu sau fără voce tare, jocurile virtuale (apropo, dacă vinde cineva un playstation 4 la un preț rezonabil aș fi recunoscător), filme, muzică, conferințe cu prietenii.
La ce planuri personale și profesionale ai fost nevoit să renuți înainte de pandemie?
În afară de programul de la teatru, nu am avut nimic planificat. Speram într-adevăr să vină căldura și să pot fugi la munte sau la țară, iar acum, mai ales rămânând izolat în Suceava, acest lucru e imposibil de realizat.
Cum este să-ți privești spectocolul în care joci în spațiul online?
Nu știu, pentru că nu a fost nici un spectacol în care joc difuzat până acum în mediul online. Oricum nu prea obișnuiesc să mă uit la spectacolele în care joc, în afară de momentele în care trebuie să reiau un spectacol pe care nu l-am mai jucat de mult și nu mai știu ce am de făcut.
Din punct de vedere psihologic, prin ce stări și emoții ai trecut și cum ți s-a adaptat corpul în această perioadă sedentară?
În primă fază am fost stresat și afectat de acest eveniment care ne îngrădește tuturor libertatea de mișcare. Dar, încet, am început să mă adaptez. Nu e perfectă adaptarea asta, ar fi și culmea să fie așa pentru că ar însemna că suntem roboți, așa că mai am zile de tristețe și frustrare din cauza acestei semi-încarcerări. Acum stau cu prietena mea iar asta ajută mult, pentru că facem cu schimbul când vine vorba de înnebunit în casă. O dată ea, o dată eu și tot așa. E mai nasol când ne nimerim amândoi pe aceeași tură, că nu mai știm cum să împărțim pontajul.
Din punct de vedere fizic, încerc pe cât posibil să mențin o balanță între exercițiile fizice și prăjăli/ dulciuri, dar e al naibii de greu. E culmea cum prăjălile și dulciurile sunt mult mai ușoare decât exercițiile fizice așa că o parte a balanței o întrețin cu succes.
Cu ce documentare/ filme/ muzică te delectezi în acest timp?
În materie de filme, mă uit cam la tot ce regizează Hayao Miyazaki, la Midnight Gospel și la Casa de Papel.
Ce cărți restante și-au găsit locul pe noptiera ta?
Sapiens – Yuval Noah Harari, Homo Deus -Yuval Noah Harari, Don Quijote – Miguel de Cervantes, Întâlnirea din pământuri – Marin Preda, Calomnii Mitologice – Octavian Paler.
Consideri că, după aceste zile, îți vei schimba perspectivele, atât cea profesională, cât și cea socială?
Nu cred că se va schimba mare lucru. Cred că vor ieși oamenii mult mai mult în oraș după ce va trece tot acest pericol. Mă uit înapoi și corelez cu perioadele care au urmat ultimelor perioade grele din istoria umană și mă gândesc că tot așa va fi. Asta este oricum pură speculație. Nu vom ști cum vor evolua lucrurile, după trecerea pericolului, decât după ce ele vor fi evoluat într-un fel sau altul.
Cât de implicat ai fost din punct de vedere civic în soluționarea problemelor actuale?
În afară de a sta în casă și a urma indicațiile impuse de autorități, nu am făcut nimic. Deocamdată, dat fiind faptul că încă nimeni nu știe clar cum să rezolve această situație, cel mai mult pot ajuta urmând sfaturile medicilor și enervându-mă pe baza știrilor despre favoritismele sistemului medical românesc. No. Hahaha.
