despre cum putem păși înafara rîșniței de oameni
Să lăsăm la o parte, totuși, măcar oleacă, toată garnitura de povești din jurul recentului medialiat olimpic cu argint, pe numele lui Iusuf Dikec – divorț nașpa, pisică revendicată de la ex-soție, prezumții de asasinărie guvernamentală undercover etc. Și să încercăm să pricepem esența lecției jandarmului turc : dont uori, bii hepi. Sau cum s-o mai scrie în bobby-mc’ferrineza de Anatolia sau Rumelia. Fiindcă despre asta e vorba, if iu nău uat ai min.
Daaa, știu, nu e deloc în regulă să scrii fără sfîntă mînie întrelectuală despre un angajat al structurilor de forță ale regimului condus de semi-dictatorul Erdogan. Da, și eu sînt fan al luptei de eliberare a kurzilor ( exkiuzemoa, pardon, bonsoar, da’ țin cu asupriții ). Dar vorba e un pic despre altceva. Și, tot bai z uei, dacă tot ați fost, eventual, fani ai junelui comunist ceaușist M. R. Ungureanu, ajuns premier democratist & capitalist, cred că îi putem acorda prezumția de ne-ticăloșie domnului jandarm turc. Părerea mea …
Ca să scurtez iar tarantela verbală : omul cu mîna în buzunar ne-a arătat, practic, nu teoretic, despre ce ar trebui să fie vorba în propoziție, frază sau bildungsroman ( pardon, scuzaț’, da’ nu e înjurătură ) : bre, dacă nu e despre supraviețuire, fii relaxat, bro’. Keep calm și respiră normal. Nu te încorda aiurea. Nu te screme la liturghie ca la Maraton. Ori la Salamina. Da, și liturghia e un fel de Maraton, dar altfel. If iu nău uat ai min. Nu, Salamina nu e despre salam. Sau Florin Salam.
Ca să închei : pînă cînd eroii progresiști ne vor dovedi că Iusuf efendi e un călău al regimului Erdogan, eu rămîn un fan al jandarmului cu mîna în buzunar. Și nu fiindcă a luat medalia olimpică de argint. Sau orice altă medalie. Ci pentru că, dacă știi ce înseamnă jandarmeria, o mînă în buzunar e un semn de libertate. Mai ales într-o semi-dictatură.
If iu nău uat ai min.
Și nu mă refer doar la Turcia.
Da, despre semi-dictatura actuală și cea perenă e vorba. Cu sau fără pistoale și uniforme. Doar cu gratii mentale.
Lucian Postu
