” Eroii ” de la Spitalul de Boli Infecțioase nu sînt eroi

despre cuvintele care ne modelează viața sau moartea

Faptele, pe scurt : doctorul Mihnea Hurmuzache, șef de secție la Spitalul de Boli Infecțioase Iași, a scris zilele trecute, indignat, pe pagina proprie de Facebook, că unii dintre angajații spitalului fură și duc acasă, la vedere, din donațiile făcute spitalului ( care e principalul centru zonal de tratare a bolnavilor infectați cu coronavirus ) ; directoarea spitalului, Carmen Dorobăț, a confirmat parțial faptele, dar a negat furtul, emițînd un comunicat cu titlu patetic : „Apel către mass-media: Eroii de la Spitalul de Boli Infecțioase nu sunt hoți „.

Pauză de gîndire.

După ce am recapitulat declarațiile celor doi medici, logica elementară ne pune în fața a două variante simple : ori doctorul Hurmuzache are dreptate, și în acest caz ar trebui să urmeze o.anchetă penală și un proces cu pedepse exemplare, avînd în vedere starea de urgență și faptul că furturile reclamate ar fi făcute în dauna unor bolnavi aflați în stare critică ; ori directoarea Dorobăț are dreptate, și atunci ar trebui să-l dea în judecată pe doctorul Hurmuzache pentru calomnie, împreună cu cei acuzați pe nedrept, luînd în calcul preluarea acuzațiilor în presă și valul de indignare publică, care a generat blamarea dură a angajaților și grave prejudicii de imagine întregului spital.

Așa ar trebui să se întîmple dacă am trăi într-o țară normală. Numai că, știind bine în ce mîl dospește statul romînez, mă îndoiesc că vreun procuror se va autosesiza, ca să cerceteze acuzațiile de furt. Ori că doctorul Hurmuzache va fi acuzat, oficial, de calomnie. Desigur, aceiași procurori niznăiști vor ancheta la sînge vreun năcăjit oarecare, dacă va îndrăzni să încalce, cu bicicleta, ordonanțele militare ale teribilului acordeonist și ministru Vela. Doar legea-i lege, ce girofaru’ și megafonu’ cui l-a făcut de biciclist …

De un lucru nu mă îndoiesc : că angajații de la Spitalul de Boli Infecțioase nu sînt eroi, cum ne spune directoarea Dorobăț. Așa cum nu sînt eroi nici militarii romîni din Afganistan, nici pompierii, nici angajații SMURD, nici polițistii. Iar explicația e tare simplă : erou e cel care face ceva deosebit, un lucru care nu e obligația lui. Lucrătorii medicali, militarii din Afganistan, pompierii, angajații SMURD etc sînt plătiți pentru ceea ce fac și primesc sporuri salariale și alte beneficii , pentru a recompensa riscurile pe care și le-au asumat benevol, conștient, prin contract. Deci toți își îndeplinesc niște OBLIGAȚII DE SERVICIU. Punct.

Obligație de serviciu era și sesizarea OFICIALĂ  a superiorilor în legătură cu lipsa dotărilor necesare sau alte încălcări ale normelor și procedurilor profesionale. Adică nu șușoteli sau mîrîieli pe la colțuri. Sau poate lipsurile sînt neglijabile cînd e vorba de pacienți, dar devin brusc revoltătoare cînd ele pun în pericol personalul medical ? Poftim …? Mai tare, vă rog, că nu se-aude răspunsul.

Evident că directoarea Dorobăț își laudă cu surle și darabane angajații, inclusiv pe cei acuzați de furt. Vorbele mari nu costă nimic. Și, în plus, după cum spune o vorbă veche, ” o mînă spală pe alta și amîndouă – obrazul „. Apropo de obraz : oricît de liberal și antipatic ar fi fost ex-directorul Hurmuzache, parcă n-a fost condamnat la închisoare pentru luare de mită, cum s-a întîmplat cu directoarea-eroină Dorobăț. Nu știu cum să vă zic, dar asta îmi aduce aminte de o expresie din justiție : ” suspiciune rezonabilă ” . Și de altă vorbă din popor : ” măgarul rîios găsește copacul scorțos „. Mai sînt și altele : ” cum îi sacul, îi și petica ” , sau ” cum e turcul, și pistolul „.

De ce atîta vorbă pentru un singur cuvînt, ” eroi ” ? Fiindcă boala națională a Romîniei, care omoară acum oameni, are drept cauză și virusul vorbelor umflate, bune sau rele, aruncate cu lopata, ca bălegarul folosit drept îngrășămînt.

Da, nu coronavirusul omoară acum romîni, ci boala endemică și cronică a Romîniei. Nu doar a statului, ci și a populației cu pretenții de popor sau națiune. Da, cînd nu faci deosebirea elementară dintre eroism și obligații de serviciu, devii și tu, în felul tău, purtător al virusului mental de care te jelui, patetic și cu secreții nazale

Eroi au fost Horea, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Ecaterina Teodoroiu, Gheorghe Donici, Elisabeta Rizea, Paul Goma, Ilie Ilașcu și camarazii săi. Desigur, de unii dintre ei nici n-ați auzit, probabil. Fiindcă ei, vorba lui Avram Iancu, ” nu s-au luptat pentru jucării „. Sau pentru salarii mai mari.

Da, asta e legătura dintre dezastrul medical de acum și un simplu cuvînt. Vorbim cum gîndim. Gîndim gonflabil, vorbim gonflabil. Doar că aerul care umflă vorbele nu ține locul aerului din aparatele de respirat. E doar un fel de flatulență verbală, care nu strică doar aerul, ci și oamenii.

Lucian Postu

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.