Domnul Munteanu 2, adică Ion Munteanu, fotbalist ,, pe bune ,,

despre omisiunile unor tablouri cu ronduri de noapte incomplete

Mă uit chiar acum la meciul Burnley-Liverpool ( la televizor, desigur, că doar n-am buget și certificat ,, verde ,, , ca să fiu pe un stadion de Premier League ) și nu-mi dă pace ( mda, #JeSuisOmCiudat ), o omisiune dintr-un articol despre răposatul și legendarul club de fotbal Sportul Studențesc. Întîmplarea face să știu, demult, că era unul cele mai vechi cluburi romînești de fotbal. Iar mai recent am aflat că unul dintre fondatorii săi e academicianul Traian Lalescu, marele matematician și pedagog universitar. Dar nu asta mă rîcîie acum, cînd mă uit la pleata de cîrlan egiptean a vedetei de Liverpool Mo’ Sallah.

Apreciez foarte mult Gazeta Sporturilor, și cred demult că ProSport, ziarul condus tot de cuplul Ioanițoaia-Tolontan, a fost cel mai bun ziar romînesc de după 1989, indiferent de categorie. Tocmai de asta m-a mirat, ba chiar m-a contrariat, să văd că într-un articol despre echipa Sportul Studențesc lipsește, din lista cu numele de referință, unul dintre jucătorii emblematici ai acestui club – fundașul Ion Munteanu, mai cunoscut ca Munteanu 2.

Nu, nu sînt rudă cu el, nu l-am cunoscut personal, nu l-am văzut niciodată jucînd, din tribune. Mi-l amintesc doar de la televizor : mic, îndesat, ațos, simpatic, ,, pe-aici nu se trece ,,. Da, știu că nici Gazeta Sporturilor nu mai are panașul, floreta și rigoarea epocii cînd lipovanul pațaichinist Vanea Chirilă făcea regula jurnalismului sportiv, nu cei din generația vorbăitoare a fiului său antrenor. Dar, totuși, cum să-l uiți pe Munteanu 2 …? Un jucător cu vreo 25 de meciuri la echipa națională e greu de uitat chiar și în statisticile cu tricolor fotbalistic, darămite în rememorările despre echipa unde a fost, ani la rînd, unul dintre stîllpii ,, găștii nebune ,, , cum li s-a zis acelor fotbaliști care trăiau și jucau, în Romînia comunistă a lui Ceaușescu, cam ca în Viena, Berlinul ori Parisul din vremea domnului Eminovici.

De ce atîta vorbărie pentru un fotbalist uitat, care n-a cîștigat vreo mare competiție, n-a dat vreun gol istoric și a murit la 51 de ani, de ciroză, deci tre’ să fi fost vreun băutor de meserie, cum știm noi că erau mai toți fotbaliștii din acea vreme …?

Vă explic, cu riscul să stîrnesc mirarea celor atinși iremediabil de adevăratul virus ucigaș : pe vremurile alea, un om de la o echipă studențească, ajuns de 25 de ori la echipa națională, fără să joace la echipa armatei sau a miliției, era cineva. Adică era fotbalist. Adică un meseriaș cinstit, care îi bucura, duminica, pe oamenii simpli, care n-aveau prea multe bucurii, în deceniile grele de dictatură comunistă

Și, chiar dacă domnul Ion Munteanu, Munteanu 2 adică ( fiindcă mai fusese un Munteanu înaintea lui ), ar fi jucat în vremuri de libertate, nu de dictatură, tot n-ar fi în regulă să-l uităm. Fiindcă nimeni nu vine de nicăieri. Dan Petrescu, if you know what i mean, vine din Munteanu 2. Simona Halep vine din Virginia Ruzici și din Florența Mihai. Nichita Stănescu a venit din Mihai Eminescu, și a știut asta, cu respectul și superbia cuvenite.

Despre asta e vorba, nu despre fotbal, goluri și clasamente. Dacă n-o să-i respectăm pe cei vrednici, care au trăit înaintea noastră și ne-au făcut posibili pe noi, cei de azi, vom fi doar niște rîme epigonice. Cum și sîntem, din păcate, în mare măsură. Prea mare.

N-am găsit pe net o poză cu Munteanu 2, așa cum mi-l aduc aminte eu, de la televizor : mic, îndesat, ațos, simpatic, ,, pe-aici nu se trece ,,. Așa că o să pun altă imagine lîngă acest articol. Cu alt tip mic și ațos. E drept, el a fost vreo 50 de ani căpitan la echipa națională, dar și de el am uitat, dacă lăsăm la o parte vorbăria și panglicile festive. Mă rog, era moldovean, nu muntean, dar tot degeaba : deși juca și ca apărător, și ca atacant, noi tot portari de liga a șaptea am rămas.

Cu șapca în mînă și spinarea îndoită. Ca niște epigoni jalnici și fără memorie.

Lucian Postu

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.