breviar stoic ( a nu se citi după masa de prînz, cină ori pomană )
( instrucțiuni de întrebuințare eventuală ) Aceste’ sînt unele lucruri pentru care dzîc ” bodaproste ” domnului Mendeleev şi tabelului său, că am apucat a le înţelege pînă a ajunge la jumătate de veac. Ba încă şi a mă nevoì să trăiesc după înţelesurile lor. Dacă vorbele / gîndurile aceste’ vor ajuta cumva pe cineva, bine. Dacă nu, slavă domnului pomenit mai ‘nainte că am scăpat de grija mesianismului pantocrator ( bîlbiografie pentru înfluiensări : https://ro.m.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C8%9B%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_s%C4%83u_Teodosie )
Dacă te crezi cumva om ales, menit să facă minunăţii de felurite feluri – artistice, ştienţifice, morale, politice, războinice ş.a.m.d. – n-ar strica să înţelegi un lucru simplu, dar mai greu de acceptat : n-ai nici un merit, dacă într-adevăr ai acele calităţi care te scot din mulţime. La fel cum criminalul cel mai odios nu are, dincolo de necesara justiţie terestră, nici o vină.
‘Nainte de a te indigna, dimpreună cu alţi onorabili cetăţeni, ai putea arunca ochii pe un grafic imaginar, în care o axă e cea a geneticii, alta e a istoriei şi ultima a biografiei individuale. Nici Da Vinci, nici Hitler, nici papa Francisc n-au ales graficul lor tridimensional. Cum nu-l alege nimeni. Dacă m-aş juca un pic cu post-ciorănismele ţuţiste, aş putea zice, fără vreo mare eroare, că toate ni se trag de la Big Bang. Şi de la progresia matematico-fizică ale cărei consecinţe sînt Cain, Abel, Leonardo, Adolf, Francisc ( şi cerşetorul, şi reformatorul ), eu, tu şi restul miliardelor de sapienşi morţi sau vii, buni, răi sau tărcaţi.
Da, ştiu, nu-i foarte uşor să accepţi că nu eşti unsul vreunui domn zeu, oricum l-ar chema pe el în tribul / mahalaua ta. Ori, dacă eşti ateu, ca mine, că nu ai vreo misiune / menire / etc. De fapt, o menire ai, precum are fiecare, dar nu în sensul acela majoritar şi cvasi-mistic pe care îl invocă, de mii de ani, sapienşii din tribul nostru terestru. Menirea ta a fost menită de probabilistica din care au ieşit numerele scrise pe feţele celor trei zaruri care ne stabilesc tuturor locul de pe curba / clopotul lui Gauss.
Pe scurt, ca să scurtez povestea cu o referinţă la o poveste mai celebră : Parcele / ursitoarele nu-s deloc o poveste. Sînt doar forma simbolică în care sapienşii care ne-au precedat au învelit un înţeles pe care un alt sapiens l-a formulat aşa : ” Nimeni nu poate sări peste umbra lui „. Sau, dacă vreţi altă mostră de post-cioranism ţuţist, softul iniţial ne defineşte pînă la ” delete „-ul final şi după, indiferent de update-urile sau upgrade-urile de pe parcurs ( am zis-o, aaa …? ).
Dacă deja v-aţi plictisit, fiindcă aţi mai cetit chestiile astea pe undeva, sper să nu vă indignaţi foarte tare, eu nefiind om cu multă carte şi neavînd o bibliografie tare extinsă ( asta nu-i ironie, e pe bune ). Pur şi simplu acum au căzut zarurile să pun pe gard vorbele astea, acum le-am pus. Aaa, îs ok, n-am pățit nimic grav – nu levitez, nu văd duhuri sfinte și nu aud alte voci decît cele obișnuite.
Aşa că Şeherezadu oftă şi, văzînd norii zilei mijind, tăcu.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
