Imaginați-vă că ați suferit un accident în urma căruia ați rămas semi-paralizați de mâini și de picioare. Contează mai puțin cum s-a petrecut, încercați să vizualizați urmările acestuia. Știu, e greu să ne acceptăm un asemenea scenariu, românul, omul în genere, e „proiectat” pe modul „Nu mi se poate întâmpla tocmai mie”, dar niciodată nu știm ce ne-a țesut ursita.
Ca să vă dau o mână de ajutor în acest joc de imaginație, o să vă spun povestea lui Ștefănuț Florescu, un tânăr de 18 ani din comuna Belcești, județul Iași, care în urma unui nefericit eveniment a suferit un traumatism vertebro-medular sever, cu fractură cervicală C5 tip „tear-drop” și leziune medulară completă ASIA A și are nevoie de ajutorul nostru. Dar vorba marelui Dinică: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”, așa că hai să faceți cunoștință cu Ștefănuț.
De la sunetul săgeții la cel al saxofonului
Cum am menționat și la început, Ștefănuț se naște acum 18 ani, în localitatea Belcești, județul Iași, într-o familie formată dintr-o soră și trei frați, el fiind cel mai mic. La un moment dat, și-a dat seama că de oriunde ai veni țintele pot fi atinse, mai ales dacă în mâinile tale ai un arc, așa că se apucă de tir cu arcul, la ACS Black Arrow Belcești. La început ochiul său neexperimentat a atins mai greu punctul roșu, dar cu perseverență și multă disciplină reușește să intre în lotul național de tir cu arcul al României și să câștige mai multe premii. Dar pasiunile lui Ștefănuț nu se rezumă doar la vâjâitul săgeții, atât de dependent, pentru unii, acesta își dă seama că muzica vine din mai multe instrumente, el și-a ales saxofonul, urmând să se înscrie și la niște cursuri în acest sens. „…în deplasări reușește mereu să transforme serile obișnuite în amintiri frumoase pentru toată lumea. Cu saxofonul, glumele și veselia lui, Ștefănuț aduce mereu ceva în plus grupului”, au scris colegii săi de la clubul de tir cu arcul, care au creat o campanie de strângere de fonduri întru ajutorarea sportivului.
„Un copil cu ambiție, cu zâmbetul pe buze, cu dorința de a învăța…”
Tânărul nu se oprește doar la saxofon și tir cu arcul, l-a prins microbul fotbalului, ajunge portar la o echipă de juniori, unde oprește de data aceasta „săgețile” date de alții, urmând apoi să ajungă la cea de seniori. „Pe Ștefănuț îl cunosc de când era mic. L-am văzut crescând, l-am văzut devenind un sportiv ambițios și, mai mult decât atât, am avut bucuria să îi devin prieten. Am fost colegi la clubul de tir cu arcul. Am încercat să îi împărtășesc din experiența mea, să îl ajut, să îl învăț ce am știut și eu. L-am văzut cum a pornit de la echipa de juniori la fotbal și, într-un timp foarte scurt, prin muncă și talent, a ajuns la echipa mare. Am avut și alte momente frumoase împreună. L-am luat cu mine la câteva evenimente și i-am pus aparatul foto în mână. Poate pentru unii pare un lucru mic… pentru mine nu este. Am vrut să îi arăt și alte lucruri, să îi dau încredere, să îl ajut să descopere și alte pasiuni (…) Eu încă îl văd pe Ștefănuț așa cum l-am cunoscut: un copil cu ambiție, cu zâmbetul pe buze, cu dorința de a învăța și de a deveni mai bun. Și vreau să cred că într-o zi îl vom vedea din nou așa.”, scrie Vlad Ciocan, un apropiat de-al acestuia, pe pagina lui socializare.
Ziua nenorocirii
Ziua fatidică, în care Ștefănuț a vrut doar să se distreze, dar fapta s-a transformat în tragedie, este cea de 31 iulie. Era o zi ca oricare alta, iar tânărul voia să învingă zăpușeala lunii lui cuptor umplându-și piscina (de acasă) cu apă. Zis și făcut, pereții acesteia aproape că dădeau pe afară, iar razele soarelui au ajutat în a face apa rece mai suportabilă. După toată așteptarea și chinul oferit de zăpușeală, Ștefănuț s-a hotărât să sară, la propriu, în apa curată, dar de data acesta arcașul și-a greșit ținta și în loc să cadă lin pe o parte, cum a plănuit, s-a prăbușit în cap, Dumnezeu a făcut, ca în momentul în care să sară Ștefănuț în apă, un văr de-al său să iasă din casă. Acesta a fost martor la toată scena și observat că nu mai iese la suprafață. A fugit întru suflet la piscină și cu chiu, cu vai, a reușit să-l scoată. De aici panica de pe lume, a fost sunat la urgențe și un elicopter SMURD a ajuns la fața locului și l-au dus pe tânăr la spitalul din Iași.
Să ajutăm un sportiv să-și redescopere pașii
În prezent mâinile lui Ștefănuț cu greu mai pot prinde o minge, ochii lui vioi și blânzi au ca țintă numai vindecarea, iar cântul lui sună mai mult ca un strigăt de ajutor. Acum că v-am spus povestea, vă invit să vă puneți imaginația la încercare. Tânărul are nevoie de ajutor pentru terapie, posibilitățile familiei lui sunt limitate, iar costurile pentru vindecare nu sunt tocmai accesibile. Cine are posibilitatea de a-l ajuta pe Ștefănuț să alerge iar pe terenul de fotbal, să-și pună iar săgeata în arc și să-și readucă notele în saxofon, poate accesa următorul link: https://www.pentrustefanut.ro/
