Al. Călinescu, sau despre tribul idioţilor utili

– cum se auto-castrează mental oamenii presupus morali & inteligenţi –

 

Precum probabil ştiţi, Al. Călinescu e profesor universitar, critic literar, eseist şi publicist. În ultimii ani ai dictaturii comuniste, a fost unul dintre puţinii disidenţi care s-au manifestat public împotriva regimului ceauşist, fapt care l-a transformat în reper moral, cel puţin pentru o parte a intelighenţiei ieşene.

Pentru cei care obişnuiesc să folosească raţiunea nu doar ca decor butaforic, Al. Călinescu nu mai e, de destulă vreme, reperul la care se raportează ” lumea bună ” a plaiurilor noastre. Ci un exemplu tipic al înregimentării rudimentare, ambalate într-o retorică cu pretenţii intelectuale şi morale, dar care sună a gol. Da, exact aşa. Iar ultimul său text scris pentru Europa Liberă e doar o nouă probă a acestei decăderi penibile, drapate în principii democratice şi ‘cioclopedice. Rrromîne, evident.

Pe scurt, Al. Călinescu îşi asumă cu seninătate rolul de membru al turmei de avocaţi mecanici ai zeităţii bicefale SRI – DNA. Mai toate obiecţiile vizavi de acest Sfînt Potir al democraţiei, capitalismului şi fotosintezei sînt neîntemeiate, tendenţioase şi hilare, dacă nu de-a binelea duşmănoase şi anti-statale. Mai toţi cei care critică ori acuză de fapte ilegale vulturul chezaro-codruţesc sînt necredibili, dubioşi, penali.

Ca şi cum laptele devine negru, fiindcă un condamnat penal ( Liviu Dragnea, de exemplu ), a spus că e alb. Ca şi cum Dan Andronic e dubios acum, cînd lansează acuzaţii la adresa SRI & DNA, dar era foarte onorabil acum un an-doi, atunci cînd tăcea pe tema asta, dar îl servea tot pe ex-favoritul călinesc, mirobolantul Traian Băsescu. Ca şi cum un condamnat în primă instanţă, colonelul SRI Dragomir, devine automat o scursură cu credibilitate zero, nu un om nevinovat pînă la sentinţa definitivă. Ca şi cum ” suspiciunea rezonabilă ” e bună în justiţie, dar e rea în dezbaterea publică.

Probabil moralistului Al. Călinescu i se pare mai credibil generalul Coldea, cel plimbător prin locuri exotice cu fugarul S. Ghiţă. Da, Ghiţă e rău, dar amicul lui, Coldea, nu. Să-i amintim moralistului de serviciu ce scursură a fost J.E. Hoover, cel care a fost director al legendarului FBI pînă în 1972, cînd a demisionat prin deces ? Ori că vestitul ” Deep Throat „, sursa din interior care a dus la scandalul Watergate şi la demisia preşedintelui Nixon, a fost un şef din FBI ?

Degeaba, fiindcă ochelarii cerebrali de cal ai moralistului Călinescu sînt atît de rigizi, încît provoacă auto-castrare morală şi intelectuală. Dacă vi se pare că exagerez, numiţi dumneavoastră altfel această mizerie : într-un alt text difuzat de Europa Liberă, Al. Călinescu e în semi-extaz vizavi de un volum cvasi-propagandistic, ” Noaptea ca hoţii „,  o carte-salată semnată de ” ziarista ” Ramona Ursu. De ce e o mizerie ? Fiindcă Ramona Ursu are în CV-ul ei ” jurnalistic ” două capodopere dezgustătoare, ambele publicate în ” Adevărul ” : un bocet cosmic de jale, scris la moartea propagandistului ceauşist Adrian Păunescu, şi un editorial cu un titlu care nu mai are nevoie de nici un comentariu – ” Violeaz-o pe mă-ta cinci minute, mă, psihopatule ! Sigur o să-i placă ! „. Pauză de aerisire.

Desigur, Ceauşescu era rău, dar propagandistul lui liric nr 1 e bun. Criticii DNA & SRI sînt dubioşi, dar Ramona Ursu e onorabilă. Doar nu degeaba, după capodoperele ei dejecţionale, a ajuns editorialistă la ” 22 „. Deci marele intelectual & moralist Al. Călinescu o poate lăuda din plin, recomandînd-o cu foc drept model pentru tinerii frumoşi & liberi.

Dar, vă rog, nu cereţi prea mult de la un reper moral care, deşi avea rubrică săptămînală într-un ziar ieşean, a tăcut mîlc în lungii ani ai epocii Solcanu, cînd mizeria publică era mult mai mare ca acum. Mde, funcţia de director al Bibliotecii Centrale Universitare merită orice compromis. Chiar şi statul ca oaia într-un scaun, ore în şir, în timp ce un lingău citeşte, de la tribună, o scrisoare a lui Ştefan cel Mare către Ion Iliescu. Ori poate că în sală era fratele dvs geamăn, domnu’ reper moral …

Reper oral, mai degrabă. Un şef de cîrd în turma de idioţi utili, lipiţi cu limbile de dosul Răului ăla bun, progresist, democratic. Ăla care are numărul de picioare corect, stabilit la ultimul congres al Ministerului Neo-Adevărului.

 

Lucian Postu

 

 

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here