Din ce în ce mai mulți dintre semenii noștri, de aici sau de aiurea, dau mărturie despre efectele devastatoare ale epocii internetului asupra psihicului și intelectului uman. Din ce în ce mai mulți cercetători din lumea întreagă publică studii despre daunele ireversibile provocate omului de instrumentul diabolic numit telefon mobil, atunci când este utilizat pentru explorarea internetului și a tuturor blestemățiilor pe care acesta le cuprinde. Nu este nevoie de prea multă instrucție pentru a constata și identifica aceste pagube. Mai întâi, facilitatea accesării internetului a desființat, aproape de tot, obiceiul sănătos al lecturii.
Din păcate, generațiile egale cu internetul nu cunosc sau scapă din vedere un adevăr fundamental: singura cale spre o cultură generală solidă este cartea iar lecturarea acesteia în forma ei grafică ne ajută să rămânem oameni echilibrați, prin mecanisme psiho-fiziologice multiple, a căror enumerare nu face obiectul materialului de față. Vom spune totuși că cea dintâi virtute pe care lectura cărților o dezvoltă și o cultivă temeinic este răbdarea.
Apoi, abundența nestăvilită a imaginilor și informațiilor neverificate pe care oricine le poate posta pe internet, produce o gravă deteriorare a capacității noastre de a discerne între reperele existențiale de bază: corect-incorect, adevărat-fals, util-inutil și așa mai departe. De parcă toxicitatea acestei abundențe n-ar fi fost de ajuns, contactul nostru cu realitatea este dat peste cap definitiv odată cu apariția inteligenței artificiale. Acest virus distrugător, născocit, într-o clipă nefastă, de ucenicii vrăjitori ai programelor de calculator, ar fi avut, ca și internetul, utilitate în laboratoarele de cercetare. Din păcate, inteligența artificială s-a răspândit mai abitir și mai repede ca o molimă planetară, amplificând, la modul exponențial, deruta informațională pe care o generase deja internetul.
În mod evident, mijloacele clasice de transmitere a informațiilor au suferit semnificativ în urma impactului cu internetul și cu inteligența artificială. Astfel, presa scrisă a dispărut aproape complet iar ziarele de altădată s-au metamorfozat în site-uri găzduite de același internet atoate-stăpânitor, site-uri pe care încă mai rezistă un număr de jurnaliști autentici. Cât despre posturile de televiziune, ele constituie probabil, cea mai dureroasă și mai contorsionată imagine a coliziunii cu internetul. Rând pe rând, ca într-un film de groază despre zona crepusculară, mai toate posturile de televiziune s-au transformat în mașinării de partid care beneficiază de stipendii consistente pentru a promova, cu o condamnabilă lipsă de etică, ideologii politice, fie ele de dreapta, fie de stânga, în funcție de sursa finanțării.
În pauzele dintre emisiunile electorale, așa-zisele posturi de televiziune găzduiesc o publicitate de cele mai multe ori găunoasă, care, printr-o serie de sloganuri persuasive alese cu dibăcie, reușesc să golească buzunarele și să smintească mințile și așa slăbite de haosul social-politic, ale unei largi categorii de privitori.
Ei bine, în acest peisaj mediatic cu adevărat apocaliptic, ne-a rămas totuși o bornă, un punct de sprijin de care ne agățăm cu obstinație ca să nu intrăm într-o derivă absolută. Această ultimă redută a conexiunii noastre autentice și curate cu lumea largă este radioul. Ce-i drept, după răspândirea pe scară largă a televiziunii, radioul a fost dintotdeauna ruda cea săracă dar această realitate, aparent incomodă, s-a dovedit a fi un vector de rezistență în fața formidabilei forțe de anihilare pe care o constituie internetul și aplicațiile media arondate acestuia.
”Alo, alo, aici Radio București”, cele cinci cuvinte banale trimise în eter la data de 1 Noiembrie 1928 de profesorul Dragomir Hurmuzescu, au reprezentat începutul istoriei de un secol a radioului românesc, acest prieten statornic și inegalabil al nostru, al tuturor. Radioul românesc, cu posturile sale teritoriale, a rămas singurul vector de comunicare aproape neatins de toxicitatea internetului și a inteligenței artificiale.
Radioul, prin oamenii de la microfoanele sale, este singura sursă de informații din sfera audio-vizuală, care nu ne dezamăgește și nu ne insultă. O mențiune specială pentru postul de radio Iași, acest veritabil fanion al sufletelor noastre. La mulți ani colegilor și prietenilor noștri de la Radio Iași, jurnaliști de excepție și profesioniști de un desăvârșit spirit etic. La mulți ani Petro, la mulți ani Costi, la mulți ani tuturor!
