Încep simplu această declarație, cu o întrebare: de ce doarme Guvernul Bolojan? În timp ce românii se confruntă cu taxe mai mari, cu prețuri în creștere și cu o putere de cumpărare tot mai greu de suportat, Guvernul Bolojan pare că nu mai aude și nu mai vede problemele oamenilor.
Datele statistice oficiale arată o inflație anuală de 6,2% în august 2026. Pentru oameni, însă, inflația nu este o cifră într-un tabel. Înseamnă o viață mai scumpă. Facturi mai mari, cumpărături mai scumpe și mai puțini bani rămași la sfârșitul lunii.
Iar unul dintre cele mai vizibile exemple este prețul combustibilului. Locomotiva de creștere a prețurilor și surpriza șocantă de la fiecare oprire la benzinărie pentru fiecare dintre noi. Subiectul inepuizabil al știrilor. La jumătatea lunii iulie, benzina standard se vindea cu aproximativ 8,59–8,68 lei/litru, iar motorina cu 9,34–9,46 lei/litru. La începutul lunii septembrie, media națională a ajuns la 9,97 lei/litru pentru benzină și 10,68 lei/litru pentru motorină. Cu alte cuvinte, în aproximativ două luni, un litru de benzină este cu circa 1,3 lei mai scump, iar un litru de motorină cu circa 1,2 lei mai scump. Un plin de 50 de litri costă acum aproximativ 499 de lei la benzină și 534 de lei la motorină.
Vă dați seama că pentru un om care face naveta, pentru o familie care folosește mașina zilnic sau pentru un fermier care are de transportat animale, furaje și produse, această diferență nu este deloc neglijabilă? Este un cost care se adună peste toate celelalte scumpiri. Să facem cel mai la îndemână calcul. Salariul mediu pe economie este 5820 de lei, conform comunicatului 229/11 septembrie al INS. Litrul de benzina 9.97 lei/litru. Pentru o persoană cu salariul mediu, asta înseamnă că la firecare 2 plinuri de combustibil plătește 997 de lei, adică peste 17% din salariu! Este foarte mult! La care se adaugă celelalte cheltuieli, toate mărite: rate la bănci, alimente, energie.
Aceeași presiunea se simte, evident și în economie. Sunt semnalate scăderi ale producției industriale, ale turismului și ale consumului, în timp ce mediul privat se confruntă cu costuri și taxe mai mari.
Încasările la buget cresc prin taxe pe muncă și prin taxarea consumului, inclusiv TVA și accize. Dar întrebarea pe care oamenii o pun este simplă: cine plătește, de fapt, nota austerității? Să creșteți taxele și impozitele și să dormiți liniștit, nu este reformă și nici economie pentru oameni, domnule Bolojan! Sunt convins că dumneavoastră nu resmțiți toate acestea ca cetățeanul de rând. Altfel nu ajungeam aici, cu siguranță. Angajații și antreprenorii resimt fiecare creștere de preț și fiecare cost suplimentar.
Săptămâna trecută am văzut, poate, unul dintre cele mai clare exemple că oamenii au ajuns la limită. Vor să fie auziți, văzuți și vor măsuri care să vină în sprijinul lor.
Oierii au venit în stradă pentru că nu mai pot să-și vândă animalele în condițiile obișnuite și reclamă pierderi care le pun în pericol fermele. Printre cele 16 revendicări depuse la Guvern s-au numărat redeschiderea exporturilor de ovine, eliminarea unor taxe sanitar-veterinare, despăgubiri pentru secetă și compensarea pierderilor provocate de restricțiile privind comercializarea animalelor.
Acești oameni nu au venit să vă ceară privilegii. Vorbim despre oameni care muncesc, produc și încearcă să-și țină fermele în viață.
Când un crescător nu își poate comercializa animalele, pierde venituri. Când costurile cresc, marja lui se micșorează. Când taxele și obligațiile cresc, presiunea devine și mai mare.
Și oamenii au ajuns să vină în fața Guvernului pentru a spune că nu mai pot.
Ați prezentat austeritatea drept necesară pentru reducerea deficitului. Dar pentru omul care își vede factura crescând, care își pierde dramatic din puterea de cumpărare, pentru antreprenorul care își calculează cu greu taxele și pentru fermierul care nu-și mai poate vinde producția, explicațiile macroeconomice nu ajută și nu plătesc facturile.
Oamenii au nevoie de soluții, nu de tăcere.
Pentru că atunci când oamenii muncesc mai mult și își permit mai puțin, când antreprenorii se luptă cu taxele și costurile, iar fermierii ajung să protesteze în fața Guvernului, întrebarea este inevitabilă:
Guvernul chiar nu vede?
Guvernul „doarme” în timp ce oamenii suferă.
Maricel Popa
Deputat PSD Iași
