Un șofer de ambulanță a ajuns pe masa de operație pentru că niște indivizi au crezut o poveste inventată pe TikTok. Acum câteva zile, jumătate din țară era convinsă ba că francezii ne-au „furat” apa din Dunăre, ba că de fapt Dunărea e plină și autoritățile ne mint.
Acum o lună, mulți au mușcat minciuna că dronele rusești care au intrat în România sunt o minciună a autorităților ca să dăm mai mulți bani Ucrainei. Și tot așa, aproape în fiecare zi apare câte o minciună.
Lucrurile au devenit cât se poate de serioase: un om cu ochiul spart de cioburi pentru că altcineva a crezut o prostie. Vorbim de panică reală, de frică reală, de violență reală.
Dezinformarea a părăsit de mult telefonul și a ieșit pe stradă, cu topoare.
Iar statul asistă fără să intervină în timp ce bulgărele dezinformării crește și se face tot mai mare.
Sunt oameni cu zeci de mii de urmăritori care distribuie non-stop teorii fanteziste — despre ape, despre energie, despre „cine ne fură ce” – fără nicio consecință.
Când cineva construiește o audiență și un venit din minciuni repetate sistematic, minciuni care ajung să pună în pericol viața altora, nu e normal ca statul să rămână cu mâinile în sân.
N-am văzut nicio anchetă, nicio amendă, nicio campanie corectivă cu adevărat vizibilă. Doar un comunicat de presă a doua zi, cu clișeicul „condamnăm cu fermitate”, și gata, trecem la următoarea știre.
Cât timp nu există absolut nicio consecință pentru cei care toarnă gaz pe foc, de ce s-ar opri cineva? De ce ar verifica o sursă cineva care câștigă exact din faptul că nu verifică?
Și nu, nu mai este doar o problemă de educație. Am văzut oameni cu facultăți terminate, oameni informați, oameni „deștepți” înghițind pe nemestecate aceeași poveste cu apa furată.
Rețelele sociale n-au inventat prostia, dar au reușit ceva mult mai periculos: ne-au antrenat să nu mai gândim critic, ci doar să reacționăm. Vedem, ne indignăm, dăm share. Verificarea a devenit opțională, iar consecințele — din păcate — nu mai sunt.
Nu cerem cenzură. Cerem doar ca faptele să aibă, la un moment dat, consecințe. Pentru cei care atacă o ambulanță, evident, dar și pentru cei care le-au pus ideea aia în cap, confortabil, din spatele unui telefon, fără să răspundă vreodată pentru ea.
Pentru că altfel tot ce facem e să numărăm victimele următorului val de minciuni. Și, din păcate, deja avem un om în spital care să ne dovedească asta.
Marius BODEA
Senator USR de Iași
