despre nimicul nou sub soarele suicidal
Nu, îndemnul nu e al meu.
E al celor care strîmbă din nas, atunci cînd mîlul e numit „ mîl „ , nu ” pămînt cu procent de umiditate crescut ” .
E al celor care se plîng, zilnic şi mioritic, că trăiesc într-o ţară plină de jeguri toxice şi mediocri slinoși care fac regulile, dar se uită chiorîş, atunci cînd cineva spune lucrurilor pe nume.
E al celor care, pe șoptite, îţi spun ce ticălos e x sau y, dar în public se pupă cu scursura sau o lăikuiesc pe Facebook .
E al celor care nu înţeleg că, limitîndu-se la şuşotitul de la cafea, íi ajută pe copiii jegurilor de azi să devină şefii de mîine ai copiilor de şuşotitori subalterni.
E al celor care, deşi au citit ceva cărţi, te întreabă ca nişte sărmani cu duhul : ” De ce te iei de omul ăla, ţi-a făcut ceva … ? ”.
De parcă Stalin, Hitler, Mao etc ar fi trebuit să-mi facă rău mie ca să fie niște monștri cu diplomă de real-politikă.
Cei care cred că frecţiile pot să vindece cancerul, n-au decît. Le urez să descopere obligativitatea chirurgiei doar în momentul cînd morfina va fi singura soluţie.
În rest e bine, a plouat, a crescut banalizarea răului mai mare ca Heidegger și Hanna Arendt la un loc.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist și consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC și Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova și editorialist al mai multor publicații. Folosește ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iași , cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-ia/ )
