E vremea sondajelor. Procente, amestecate cu valori specifice, calcule de perspectivă, tendințe și analize. Creiere grele se adâncesc în studiul unor cifre menite să adune în câteva semne, mulțumiri, nemulțumiri, opinii pro și-njurături din care să extragă un câștigător pentru un pariu de patru ani. Evident, pe bani.
În jurul acestor eforturi, destul de aplicate, apar și-o serie de ziceri, dintre care se detașează – „cum stă?“ sau „care-i scorul?“. Contrazicerile sau răspunsurile sunt destul de variate.
Unii zic: „a, nu-s probleme“. În traducere înseamnă că se încadrează în media pe țară a partidului și simbria lui nu va suferi modificări semnificative în viitorul apropiat și ar da oricît să știe cât au și ceilalți, dar pe bune, ca să vadă dacă mai poate miza pe același fotoliu încă patru ani sau trebuie să dea concurs.
„Fugi de-aici cu cifre din astea!“ trădează un acut cod portocaliu de precipitații în zona trenului de aterizare, cu tendință spre maro, pentru că rezultatele văzute urmează o curbă exponențial negativă spre minus infinit, în traducerea liberă de mare angajament „ne-am dus dracului“. Se admite și postura în care cel ce emite un astfel de răspuns, ar putea fi un aspirator de înjurături pe diferite motive, altele decât cele trâmbițate în campanie.
Alți spun sec: „Vedem …“ alături de un zâmbet profesional și o urmare tip – „… te pup, pa, pa!“ Aici treaba este bună. Nu-i nici un rezultat care să dea pe spate posesorul, dar nici să-i descarce endorfine dătătoare de anxietăți la vreme de seară. Omul e conștient că trebe făcut ceva, pentru că altfel, moartea e cât capra pentru investițiile în derulare și cele care vor fi să vină.
În schimb, cei ce sunt radioși – „Aaaaa, suntem pe val. îi radem pe toți“ intră lejer la categoria candizi. Sunt tâmpiți. De obicei sunt cei ce au plătit sondajul și care încă nu au aflat că nu contează cine votează ci doar cine numără. Voturile.
