A început de pe la ultimile alegeri încoace un fel de modă printre cei aflați la oarece butoane, să bată drumul până în Grecia, la muntele Athos, unde se zice că păcatele se iau ca prin miracol și te întorci de acolo mai uscat și mai curat, dar gata de încă un sezon păcătos care se sfârșește cu încă o spovedanie strașnică și tot așa.
Mai zice lumea că nu-i musai să mergi în persoană, că dacă plătești drumul unui creștin să se ducă până acolo, e primit și efectul e același. Bun. La treaba asta o recurs și titanul Tătărașilor, dom’ Cheșcu, care neavând timp să bată atâta cale i-o trimes pe intimii săi prieteni, dom’vicecumătru Hara și dom’ șăf de la finanțuri, creștini amândoi și-n timpul orelor de servici dar și după, cu mici pauze de masă sau de moșmondit una alta, că doar oameni suntem. Asta la vedere.
La dedesubt, finanțatorul excursiei creștine are oarece belele cu actele la un bloc, deci o autorizației i-ar veni mănușă și-n plus nici la datu de bani la stat nu-i sfânt, ceea ce pe cale de consecință, o ștergere prin uitare ori ceva asemănător ar fi … ca a doua mănușă.
Creștinește vorbind îs păcate grele, dar dacă merge cine trebuie … se mântuiesc toate cele făcute bașca nefăcute și păcătosul în calitate de autor, plus mesagerii care l-ar fi ajutat la păcate, deci coautori.
Și le iartă lor toate păcatele, cum ar zice și un părinte cu har de pe la noi, la care se poate ajunge mai lesne și mai are și mnealui oarece nevoi la parohie.
Dar dacă-i moda la Athos, n-ai ce face. Să fie primiți!
