Nu, nu Iașul îl ucide, nu oamenii săi, ci administrația lui vremelnică. Niște oameni puși de alți oameni, prin vot, să le facă un bine. Și-atunci, de ce fac un rău?
Întreagă lume artistică din România este pur și simplu stupefiată cum Chirică, cu sprijinul consilierilor locali, vrea să bage drujbă într-un edificiu de cultură după ce a mai băgat drujbă și-n tei.
Demontarea Teatrului Cub de lângă Teatrul Național pare o certitudine. Dar remontarea lui, promisă de un mincinos notoriu, este o iluzie.
Azi, Teatrul Național și Opera Națională ieșeană împart același edificiu. Prezintă în Sala Mare spectacole pe rând, unii într-o zi, alții în altă. Sala Teatru la Cub a fost un pansament pentru iubitorii de teatru, pentru că le-a dat posibilitatea să vadă mai multe spectacole, să trăiască acolo mai mult.
Sunt spectacole care se joacă aici imposibil de dus pe scenă mare, pentru că n-au fost gândite acolo. Nu se distruge doar un cub, se distrug spectacolele puse în scenă aici. Se ucide un teatru.
Am ajuns unde-am ajuns și din scârbă de cultură a autorităților locale și centrale. Le e silă de actul cultural, îl consideră o pierdere de bani și de timp. Asta în vreme ce România se dovedește tot mai lipsită de educație, de cultură.
Bolizi în loc de suflet. Cocalarism în loc de suflet. Chirică în loc de primar.
Marius BODEA
Senator USR de Iași
