Alexa Visarion
O smerită aducere aminte….
Aleargă pe nisipul fierbinte, între uitare și neuitare și cuprind respirația tăcerilor în văzul amintirii. Prieteniile întăresc verbul a trăi, a trăi cu imaginație. Închipuirea și realitatea hrănesc organic cuvintele neștiutoare de înțelesuri sau sărăcite prin uzură. Navigăm cu simțurile dilatate printre fiordurile de neliniște ale unui destin în ispășire. Mici în marea lume mică, atârnăm în axa oceanelor ce își tăinuiesc adâncimile, căutăm clipele aprinse de fiorul speranței, ridicând ochii minții spre Cer, pentru a ne încălzi de frigul spaimei.
„ Moartea e viața trăită/ Viața e moartea ce vine”- refrenul unui fadou argentinian de care nu mai pot să mă despart…
Prietenia e un proiect divin, excomunicat din umanitatea de consum. Spovedanie a adevărului din imperialismul falsificărilor, această arhitectură morală se înalță pe temeiuri de afectivitate cucernică. Trăirea, interumană.
Cale de lumină, starea de veghe și vrajă, spațiu taină al întrebărilor fără răspuns, loc de zămislire a dragostei și chinului, zbor prin gânduri spre Calea Lactee am primit-o în Dar, de la George Banu încă de la debutul meu pe scena Casandrei în 30 ianuarie 1970…
Creator de imaginație analitică, dincolo de rigoarea judecății critice, poet al spiritului rostuit în înțelesuri, explorator de înseninare în turbulențele patimii scenei umane, George Banu a inițiat rafinate călătorii spirituale pentru a ne pătrunde de cunoaștere esențială, în sfera de incertitudini a comuniunii și confruntării artistice contemporane.
Opera sa exploră și mărturisește în reflecții seducătoare, conjuncția cunoscut – necunoscut, concret – tainic, ce hrănește densitatea vieții prin teatru și misterul lumii prin faptele gândului.
El e Prietenul căruia m-am putut mărturisi… Mi-a primit gândurile în viața lui.
A regizat, prin cărțile sale magia sensurilor prin măiestria scrisului, spectacole plurale de avangardă princiară în gândire, emoționante, inedite, fertile în prospețime, cuceritoare și incadescente prin vizualitatea fanteziei cuvintelor…
Toate acestea împrietenesc… simplu ca bogăția tainică a vieții.
18 ianuarie ora 22.05
M-a sunat pe WhatsApp…Avea o voce stinsă, șoptită.
„Un mare, mare mulțumesc!
Cu ochii și inima pline de emoție am citit rândurile tale pentru care îți mulțumesc. Avem mai mult de o jumătate de secol de prietenie și vorbele tale o confirmă cu o căldura rară… Sper să ne revedem și să ne odihnim de viață împreună! La Gruiu, e cel mai bine! Noapte bună, vă sărut pe tine și Veronica dintr-un Paris care încet încet se trezește la viață, B”
19 ianuarie ora 9.02
Am scris…
Te gândesc clipă de clipă cu dragoste de frate… Știu, cred că știu și înțeleg că Prietenia cu Suflet e Sfântă și nu are sfârșit… E semn al Cuprinderii Vieții …Suntem Călători în taine pe care existența noastră nu le poate pătrunde aproape niciodată, dar caută contiuu… Biță – te iubesc , te iubim ! A
20 ianuarie…
L-am sunat… Nu a răspuns.
Am simțit că pleacă…
La 13.39:
Am recitit peste noapte câteva pagini din cărțile tale, pe care le avem la Gruiu…. Câtă noblețe în substanța analitică, iluminare poetică în seva gândurilor – spectacol de idei e scrisul tău. Mi-au fugit anii prin minte și am simțit cum tu, Biță ai dăruit teatrului lumii un univers seducător de înțelesuri cu altitudini în zbor.
O ultimă noapte …Dimineață am aflat…De neînțeles…De ce?
Cu lacrimi în suflet am gonit prin mesajele lui.
4 octombrie 2019
„Ce extraordinar autoportret, ce mistuitoare mărturie. Tu, și la bătrînețe, rămâi omul energiei oriunde, și în viață și în artă!
Păstrează-mi și mie un număr din ziar cu „Suspinul amintirii”!
Cu drag și fără suspine, pentru moment, B”
25 mai 2020
„Uite Alexa, ce frumos răspuns… ți-l transfer cu plăcere înfrângând legea confidențialității!
Cu drag, sărutări pentru Veronica, B”
13 mai 2020
Dragi prieteni,
Cu mare întirziere – mă scuz! – am descoperit entuziast acest interviu (n.n. despre Gorki, cazul „Barbarii”)! El asociază și respectul pentru actori – doamne! ce distribuții! – și examenul unui text din perspectiva spectacolului. Spectacolul ca act și lectură, ambele reunite.
O remarcă: Pintilie doar odată a vrut să facă o piesa elisabethană – Arden din Feversham – și a fost o prostie, nu un eșec, o prostie! N-a înțeles nimic – acest univers îi scapă!
Splendida analiza lui Vali Seciu – tare mi-ar place să o revăd. Exista vreo înregistrare?
Câtă durere reiese din mărturia lui Lovinescu – un om bine, chair dacă un scriitor limitat – ca și din aceste interdicții succesive, de spectacole, de texte. Și când mă gândesc că Ion Brad care era principalul cenzor scrie acum că « se roagă ca părinții lui ».
Vă mulțumesc pentru această lectură intensă unde l-am regăsit pe Alexa, prietenul și regizorul drag.
Vă îmbrăițșez, B
25 decembrie 2022
Să vă privească și să vă ajute în ziua asta sfântă, ochii Domnului!
La mulți ani!
Biță
21 ianuarie 2023
Plecarea lui Biță Banu la Cer a frânt în mine ceva tainic…parcă a coborât peste mine Neliniștea fără grai , fără temei, fără tălmăcire… Neliniștea ascunsă în viață … Orizont al tăcerii . Tăcerea pustiului . Imbrățișez doar ceea ce e goana pe nisip. De ce nu știm nimic ?
22 decembrie 2022
Timpuri grele pentru noi, dar măcar să ne urăm să fie mai bune în anul ce vine. Să ne regăsim în anul nou, mai puțin răniți.
Fecioara asta rustică din secolul 12 e mesagera mea pentru voi. Cu drag, Biță
…
Când iubeşti mergi prin cuvântul iubire. Când cunoşti mergi chiar fără s-o ştii prin cuvântul cunoaştere. Când rătăceşti mergi prin cuvântul rătăcire, ca fiul risipitor. Numai când mergi prin viaţă şi când pătrunzi mai adânc în ea, mergi prin cuvântul moarte – i-a plăcut gânditorului Heidegger să afirme.Dar poate voia să spună „Mergi prin temeiul vieţii”, nota Constantin Noica
A fost creat de propria lui artă…
S-a grăbit să se re-întâlnească cu Peter Brook…
