despre franjurii parazitari și toxici ai unei respirații bolnave
Mda, a fost iar flextivalul trompetistic și gonflabil poreclit ,, Ziua Limbii Romîne ,, . La București & Chișinău & Co, fiindcă, după cum ar zice un alt subiect de flextival ocazional sau perpetuu, dl Eminovici Mihail, sîntem rîmîni și punctum. De la Rîm sau de la rîmare, dacă ar fi să ne uităm și în altă oglindă decît cea cu cocărzi trecoloare și discursuri pline de lăcrămi patriotice & secreții nazale.
Sau poate vi se pare, cumva, că e bine și vara – cald ? Nu vă trăsnește izul greu, neo-ceaușist, ca pe vremea cînd doi agramați grotești, vecini cu analfabeția – duetul Nicolae & Elena Ceaușescu – conduceau dictatorial Rumînistanul comunist, el fiind președintele de onoare al Academiei Rumîneze, iar ea – academician doctor inginer … ?
Așa zisa zi a limbii romîne e mai degrabă, de mulți ani, Noaptea Limbii Lungi și Cleioase, un spectacol butaforic pus în scenă de politicieni și slugile lor, cu garnitură de culturalnici obedienți și patreotici, soro ( mie-mi spui … ? ). La fel ca de ziua național-cîrnațională, acest bîlci al deșertăciunii e doar un prilej anual de a mai acoperi cu steaguri fluturăcioase, vorbe pompoase și cîntări jeloase o realitate jalnică și alienată endemic, la limita patologiei sociale.
În Basarabia / Republica Moldova, limba rusă e încă limba mentală la putere, în revenire clară și agresivă, dincolo de iluziile care băltesc masiv, după explozia spectaculoasă a mămăligii latinoforme din august 1989. Și dincolo de vorbălăraia stearpă a anilor de cînd Basarabistanul e condus de marionetele ieftine – dar bio, bune – Maia Sandu & PAS. În dreapta Prutului, Rumînistanul e condus, de și mai mulți ani, de tot felul de vorbăcioși leorbăitori, corigenți sau repetenți, niște mici ceaușești și emili-bobi, cu doctorate de carton și bolboroseală de gîngavi înfoiați, din fundu’ clășii. Scuzaț’, așa mi-a zis Putin să vă zic.
Deci unde e locul ăla în care, cum se strigă auto-hipnotizant, ,, Limba romînă / E pe veci stăpînă ,, ? Cînd la Radio Romînia Cultural, cel mai decent canal media public, o emisiune e botezată de realizatorii ei ,, Dimineața crossover ,, , restul e tăcere. Iar ăsta e doar un mic exemplu, în balta revărsată a zgurei anglofone pe care o împrăștie, cu tulumba tîmpeniei mimetice, posturile de radio și televiziune finanțate, masiv și degeaba, din banii prostimii plătitoare de impozite și taxe. Nu, tovarăși întrelectoali progresijti, avalanșa permanentă de englezisme nu e același lucru cu franțuzismele pașoptiste, acelea chiar erau necesare, fiindcă atunci n-aveam cuvinte pentru toate chestiile despre care trebuia vorbit / scris, pe cînd acum e doar papagalism de turmă ieftină, biliv mii.
Bai z uei, institutul de filologie ieșean al academiei rumîneze e condus, de ceva vreme, de o tanti care, dacă nu mă înșel, e lingvistă. Ați auzit cumva să zică ceva tanti savanta asta, în aparițiunile ei vajnice pe la TV & radio, despre exemplul jenant și toxic pe care îl dau liderii politici și administrativi, prin felul absolut penibil în care vorbesc în public ori scriu pe toloacele fesibuciste ? Cînd ejti derectuare di institut kkdemic și îl pupi dorsal pe agresivul primar agramat Chirica, legitimîndu-l prin apariții publice alături de el, fiindcă mai iese de la primărie de-o măslină, de-un proiecțel cu bani de la buget ( pentru vreo odraslă gulițărească, paregzamplu ) … apăi, duamna tanti derectuare kkdemică, de la ,, lingvistă ,, la ,, limbistă ,, e-o cale-atît de scurtă, că-cozonacul săvănțesc e mai degrabă turtă. Scuzaț’, n-am găsit altă scrimă.
Desigur, nimic nou, ăștia îs uaminii nojtri de kulturăleală majoritară, slugarnici bai defolt și tare înfoiați cînd vine vorba de ,, î ,, din ,, a ,, , ,, sunt ,, și alte ieftinării kkdemice. E drept, cei de la institutul ieșean au fost de partea decentă a apei în halimaua tîmpită a îîielii latinoidale, da’ se pare că li s-a cam terminat combustibilul fosil. Asta e, asta-i marfa – cu ea defilăm, fiindcă Tatiana Slama-Cazacu e un model de limuzină academică 4×4 care nu se mai fabrică, că nu prea mai sînt pe stoc nici creiere, nici coloană vertebrală de direcție. Ghinion.
Pentru oamenii din tribul mic al normalității, cu leviți precum doamna de excepție amintită mai sus, ziua limbii române e zilnic și n-are nevoie de trompete festive sau bătăi cu cărămida în piept, ci de respect real, efort de a nu merge cu turma și decență pedagogică. Pardon, scuzaț’ vorba proastă.
Din păcate, dincolo de leacurile mereu aruncate la gunoi sau împinse peste gard, concluzia e tristă și ar putea fi o versiune în limba politiceză a unei strofe scrise demult de dreptul întru pomenire Alexei Mateevici, versiune valabilă, fratern, la București & Chișinău ( că acolo e și text de imn național ) :
Linba nuastră-i o cur-moară
În strîmb-funduri îngropată,
Un șir vag, pietre de moară
Peste țara înglodată.
În rest îi ghini , o plouat, slava domnulu’ , s-o făcut ș’ linba nuastră cît popușoii din ,, Povestea nulei ,, a nisîmțîtulu’ ‘ceala di Creangă. Și desigur că tot acolo ne intră.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist și consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC și Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova și editorialist al mai multor publicații. Folosește ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iași , cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-ia/ )
