despre meandrele concrete ale sinergiei faptelor rumîneze
Se pare că, în stratosfera ficțională pe care o invocă mereu majoritatea umană perpetuă, există și un dumnezeu al ălora prea buni, prea bio, prea de la țara Alisei în ÎntrelingentLand, de vreme ce, conform rugăciunilor publice și îndelungi ale acestor credincioși creștini sau progresiști de ziua a paișpea, Ion Iliescu a murit de cancer, în comă, exact cum i-au dorit, de mult timp, aceste cohorte de oameni minunați, datorită cărora avem, precum se vede, o minunăție de țară, ca ninsoarele sfînt de pe ienicer ( if iu nău uat ai min ).
Precizare pentru cohortele întrelingente ( cu vocea lui Tudor Gheorghe, interpretînd incredibil fragmente din ,, La Liliecii ,, lui Sorescu ) : ,, Glumii, breee, glumii ,,. Fiindcă doar rîsul ( amar ) mai rămîne ca reacție, cînd lumea o ia razna, la vale, ca-n tablourile lui Bosch. Pictorul, nu producătorul de piese, scule și electrocasnice. Da, știu, și odiosul Tudor Gheorghe e un fel de Iliescu muzical-actoricesc, care trebuie stuchit conștiincios pentru părerile lui dujmănoase, la pachet cu prestațiile de calibrul Maria Tănase, Amza Pellea, Toma Caragiu & Co. Asta e, Leni Riefenstahl e genială și în regulă, chiar dacă a fost propagandista de top a lui Hitler, maoiștii francezi & germani din ’68 au fost perfecți pentru refolosirea la vîrful UE, la fel ca generalul nazist Gehlen la vîrful agenturii de spionaj american, dar Ion Iliescu, Tudor Gheorghe și alți monștri asemănători trebuie îngropați, vii sau morți, în vagoane de vomă creștineză și întrelectualnică.
Ce m-a apucat cu patetismu’ ăsta putinist, la moartea unui criminal bolșevic, cum ne re-amintesc luminile civice din tribul leviților cărtărezi, baconschiști sau vladimir-clismăneni ? Simplu : plecarea biologică a primului președinte post-comunist al gruberniei Rumînistan e o nouă radiografie a tuberculozei mentale cancerigene care s-a lăbărțat endemic peste ,, grădina Maicii Somnului ,, , sau cum îi mai zice țării lui Tristan Tzara, Eugen Ionesco și Nicușor Dan. O țară tristă, plină de horror. Pardon, scuzaț’ bacovianismul defetist și desigur kremlinez.
Evident, Ion Iliescu n-a fost nici pe departe opozant sau dizident al regimului comunist, nici erou al Romîniei post-comuniste. Are destule păcate și neajunsuri, iar a-i face statui verbale e, desigur, exagerat. Dar de aici și pînă la tonele de scuipat, blesteme și vomă care i-au fost adresate i-o cale-atît de lungă, că zeci de ani ne-ar trebui să nu fim într-o dungă ( pardon, scuzaț’, n-am găsit altă scrimă ).
Fie că ne place sau nu, dar, dacă nu judecăm cu spume la gură sau idei primite de-a gata, ci doar luînd în considerare faptele, ar fi normal, pentru igiena mentală a nației, să recunoaștem : cu toate păcatele și minusurile lui evidente, unele majore, Ion Iliescu a fost printre puținii oameni de stat ai Romîniei deceniilor post-comuniste. Și asta nu e o laudă pentru el, ci tot un simptom al alienării continue care s-a instaurat demult, în locul vindecării de bolile dictaturii comuniste și ale Romîniei dintotdeauna.
Da, una dintre vinile majore ale lui Ion Iliescu e că a lăsat neo-activiștii post-comuniști și neo-securiștii să pună mîna nu doar pe averea țării, ci și pe țară, cam cu totul. Da, faptul că a permis și a legitimat public mineriada din iunie ’90 ( deși eu cred că rolul principal l-au avut neo-securiștii Măgureanu & Co ) a fost o frînă mare pentru integrarea europeană a Romîniei, precum și un motiv greu de fractură a societății. Da, reflexele lui neo-marxiste și perestroikiste au contat mult în ritmul prea lent cu care Romînia a evoluat de la dictatura lui Ceaușescu la statutul de țară care cerea să fie membră a NATO și UE.
Dar, stimați tovarăji și pr’eteni întrelectualnici & progresijti, ce originea lumii by Courbet ați fi vrut ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Originea_lumii ), la conducerea statului rumînez de după decembrie 1989, cînd Romînia ajunsese, de la poziția de țară comunistă net anti-sovietică, la situația de dictatură ceaușistă cu iz greu nord-coreean ? Și asta fără ca ,, masele largi, populare ,, , sau ,, elita civică ,, , cu foarte puține excepții, să se opună în mod real, ca în Polonia sau Cehia.
Poate ați uitat că trăim în țara unde marele reper intelectual & moral Andrei Pleșu îi scria dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu două scrisori de milogeală, în care se ruga să fie re-primit în Partidul Comunist Romîn, plus alte milogeli jalnice, cu promisiunea că nu mai face prostii și că o să fie băiat cuminte, ,, pe ,, linia Noica ,, , adică obedient și eventual colaboraționist discret. Păi, în țara asta de kko troacoloră & bleu-roz sorbonistic, turmele democratiștilor ,, de subțire ,, din Rumînistanul anului 2025 îi reproșează lui Ion Iliescu că n-a fost un Havel sau un Walesa ? Pe bune ? Mai dă-vă, băi, cartoane oxfordeze ambulante, în originea lumii by Courbet !
În țara unde cel mai mare opozant al dictaturii ceaușiste, Paul Goma, a fost susținut public, în apelul de afiliere la Carta ’77 a opozanților cehi, doar de doi intelectuali cunoscuți – Ion Negoițescu și Ion Vianu, turmele de mikimauși bulbucitori, care s-au trezit la civism a treia zi după fripturi, îi scot ochii lui Ion Iliescu, de treizeci și ceva de ani, fiindcă nu l-a chemat la luptă dreaptă pe Ceaușescu, parte-n parte, ca-n povestea cu frații Buzești și hanul tătar ? Băi, elita nulii & pendulii, da’ oare nu mai bine v-ați duce voi, cum ar zice dascălul răspopit Creangă, spre locu’ ‘ceala umbros și matern ?
În țara unde papagalul Emil Constantinescu, născut în Tighina basarabeană, a făcut și el compotul praf în relația gruberniei Rumînistan cu Restpublika Malldova, mai toți patrioții de berărie îi reproșează lui Ion Iliescu că a recunoscut independența Chișinăului și n-a vrut re-unirea cu Basarabia. Băăi, troacolorii ploii & pluii, voi ați auzit cumva că Rumînia anului 1991 era o țară cam ne-guvernabilă, unde hoarde de indivizi violenți ( mineri ghidați de neo-securiști ) invadau parlamentul & guvernul și dădeau jos, prin forță, un guvern reformist și pro-occidental ? Deci puterea de la București nu se descurca mai deloc nici cu rumînii din dreapta Prutului, d-apoi și cu cei din Basarabia …
Ați aflat cumva, unioniștii nulii, că pe Prut erau, în vara lui 1991, o grămadă de trupe sovietice, de tot felul? Că Republica Moldova era împînzită de asemenea unități militare, pregătite dinainte de 1968 să lupte cu NATO, posibil chiar cu armament nuclear tactic ? Aveți habar, patrioții pendulii, că Găgăuzia și Transnistria abia așteptau un motiv de nouă rebeliune, după ce se separaseră de facto sau provocaseră reacția para-militară a Chișinăului ? Știți cumva, idioți cu minte scurtă, că în Basarabia anului 1991, după lungi decenii de propagandă stalinistă ( și în pofida proaspetei mișcări de renaștere națională ), anti-romînismul era majoritar, chiar în interiorul populației romînofone ? Deci re-unirea clamată cațavencic doar ar fi adăugat un vagon cu bombe chișinăuiene la trenul cu grenade bucureștene.
În plus, puteți pricepe, subdezvoltați cu spume tricolore, că Kremlinul abia aștepta, după ce se stabiliza situația de după puciul anti-Gorbaciov, un motiv de scandal /diversiune, care să justifice o intervenție militară și să creeze condițiile unei iugoslavizări a Romîniei, plus un culoar militar rusesc pînă la Marea Adriatică ? Știu, cei mai mulți patrioți o să strîmbe din nas sau o să zbiere tricolor, dar eu, ca vechi kaghebist, putinist & co, am mai spus-o și o repet : în 1991, refuzul lui Ion Iliescu de a accepta re-unirea Basarabiei cu Romînia a fost o decizie a unui om de stat responsabil, care a înțeles că, dincolo de ipoteticele statui viitoare, cel mai important e să ferească țara de pericolele mari, generate de opțiunea pentru o soluție aclamată pe moment și aducătoare de cîștig politic, dar foarte riscantă pe termen mediu și lung.
Da, băi, fraierilor, prostălanilor sau slinoșilor : dacă era kaghebist, cum tot zgherați de peste 30 de ani, Iliescu aproba cu ambele mîini, în ’91, re-unirea Basarabiei cu Romînia. Și nu publica, în 1999, articolul ăsta în ,, Washington Post ,, , prin care cerea SUA să țină Rusia departe de Romînia : https://www.washingtonpost.com/archive/opinions/1999/05/23/keep-russia-away-from-the-danube/5b07af59-8183-4a3b-b284-a22b3626a604/. Da, recunosc, io i-am aranjat publicarea, că îs neam cu ăia de la W. Post, și așa am primit ordin de la Moscova.
Întîmplarea ( sau nu ) a făcut să fiu printre ziariștii cu care Ion Iliescu a avut ,, meciuri ,, grele, din care a ieșit destul de șifonat. În repriza cînd l-am prins rău în ofsaid, la Chișinău, am avut ocazia să-l văd vînăt-stacojiu la față, strigînd la mine, făcîndu-mi morală pe un ton agitat și băgîndu-mi degetul în piept, ca unui dușman al poporului : https://www.7iasi.ro/ion-iliescu-muscat-de-streche/. Iar după ce BBC a difuzat înregistrarea mea cu Iliescu asumîndu-și vorbele grele contra imperialiștilor engleji & americani, Marius Tucă și CTP l-au făcut flenduri, la televizor, pe președintele care urma să ,, bage ,, Rumînia în NATO și UE. C-așa-i în p…tenis. Deci ar cam trebui să fie clar, pentru non-idioți sau spălați pe creier, că nu-s deloc membru al fan clubului ,, Iliescu forevăr & foraibăr ,,.
Dar evident că toate astea îs greu de priceput, darămite de acceptat. Daa, băi întrelingenților : comunist din copilărie, activist PCR cu funcții mari la vîrful partidului și statului, Ion Iliescu ,, Ilici ,, a fost mai democrat și mai aproape de exigențele funcției de președinte decît mai toți bășeștii și iohanișii care i-au urmat. Și a fost președinte nu în NATO și UE, ci într-o țară în derivă, cu mari tulburări sociale și economice.
Daaa, băi diștepțîlor : Iliescu a plecat civilizat de la putere, în ’96, deși înțelesese probabil că asta s-a întîmplat ca urmare a negocierii dintre Măgureanu & Co și americani, iar de revenit la putere a revenit prin vot, fără lovituri de stat sau anulări de alegeri din categoria Băsescu sau Iohanis-Ciolacu.
Daa, băi, planctonilor și arestotelilor, Iliescu a fost cel mai intelectual președinte al Romîniei. Și asta nu e o laudă pentru el, ci un diagnostic pentru țară. Da, acest inginer și activist comunist a fost mult mai intelectual decît profesorul universitar și rectorul Constantinescu, ca să nu mai zicem de profesorul de fizică Iohanis sau golănachele marinar Băsescu. Da, băi oksfordejilor de cartier, Iliescu nu confunda Școala de la Frankfurt cu Bursa de la Frankfurt, pe Chopin cu shoppingul, pe Hegel cu Haendel sau pe Machiavelli cu Makaveli. Și nu se ducea la teatru doar ca să ne spună acum reperele morale dîmbovițelene povești nemuritoare cu Florina Cercel. Daa, băi, loaț’ d-aici, ultimul interviu al lui Iliescu, ca să pricepeți dăspre ce e vorba : https://www.ionutvulpescu.ro/avangarda-cu-ionut-vulpescu-invitat-presedintele-ion-iliescu-partea-a-iii-a/. Desigur, lu’ Vulpescu i-au dat oamenii lui Putin răspunsurile în plic, și ai lui Xi în tuburi cu viermi de mătase, ca plată pentru propaganda trădătoare. Că siiiiguur n-avea cum un inginer și un monstru kaghebist ca Iliescu să știe vorbe dîn astea, pă liiceneală pleșisto-patapicistă, știi ce zic …
Ce-i cu panegiricul ăsta XXL pentru un cremenal și trădător odios ? Simplu : moartea lui Ion Iliescu și vomăraia aferentă nu-s despre mort, ci despre noi. De asta vă tulbur somnul cîrnațiunii cu acest long read, sau cum îi mai zice în latina latrineză contimporană. Fiindcă, așa cum au spus sau au scris mai mulți oameni care gîndesc cu mintea lor, Ion Iliescu a fost un paratrăsnet și un țap ispășitor pentru multe dintre infirmitățile mentale ale Romîniei post-comuniste. Ba chiar și din vremea comunistă. Că așa-i de cînd lumea : noi sîntem buni, bio, de la țara Raiului moral german, israelian, francez, rumînez etc, da’ Hitler e dictator genocidar și agresionist ocupant, Netaniahu e lider onorabil și frecventabil, Louis-Ferdinand Céline e un pro-nazist și colaboraționist, dar Sartre nu e stalinist și slugă kaghebistă etc. C-așa-i în p…tenis.
Că limbiști ca-Cărtărescu nobelitorul, Clismăneanu chutzpahistul & Co l-au pupat dorsal pe răposat, în ’90, smotocind-o pe Doina Cornea, ori au scremut ditamai cartea-interviu omagială cu Iliescu, iar acum dau cu bocancii în sicriul lui, nu-i nici o mirare, în țara unde slinoasele sau abominabilele rebuturi morale Nae Ionescu, Mihai Sadoveanu ș.a.m.d. sînt încă pe piedestaluri troacolore. Dar cînd ziariști de calibru, care s-au ,, bătut ,, ani la rînd cu președintele mort ( Cornel Nistorescu, Gilda Lazăr, Patrick Andre de Hillerin ) scriu cuvinte ,, de bine ,, despre fostul adversar, asta ar putea să le dea de gîndit turmelor și haitelor care au vărsat și varsă căldări de spume și vomă mentală peste mormîntul celui care, cum scria parcă PAH, a fost ,, cel mai președinte ,, al Romîniei.
Iar cînd un istoric britanic de talia lui Dennis Deletant, cunoscător al Romîniei încă din timpul dictaturii comuniste, povestește întîmplări cu foarte decentul Iliescu din vremea ceaușistă și cu la fel de decentul președinte de după ’90, scriind, dincolo de obiecțiile vizavi de cel decedat, cuvinte pozitive despre personalitatea monstrului kaghebist, ăsta ar putea fi încă un motiv de gîndire pentru masele largi, întrelektuale, dacă ele, mesele, ar putea gîndi pe bune. Dar desigur că și Dennis Deletant e un agent acoperit al Kremlinului, la fel ca Nistorescu, PAH etc. Moarte dujmanilor !
Desigur că diabolizarea excesivă a lui Iliescu e schema de auto-inocentare endemică cea mai ușoară și mai la îndemînă. E mai ușor să-l facem vinovat pe Iliescu de toate problemele Romîniei decît să acceptăm că suntem parte a problemei. Fiindcă liderii unei țări sînt produsul populației, nu vin de pe Marte. Pașoptiștii au fost, probabil, ultimul exemplu pozitiv de grup politic responsabil și, pardon de vorba proastă, patriot. Dar se pare că au cam epuizat, pe termen foarte lung, rezervele nației. Fiindcă, peste o generație și jumătate, dictatorul rege Carol secundul a fost o bubă prin care a răbufnit puroiul din creierii nației rumîneze. Dar, spre deosebire de monstrul kaghebist Iliescu, primul dictator romînez din secolul trecut e lăudat de turme întregi de coolturalnici, la pachet cu înmormîntarea cu onoruri naționale, lîngă drepții întru pomenire Carol întîiul și Ferdinand. Fiindcă, după cum zicea un anti-semit periculos și proto-legionar odios, ,, sîntem muște mici ,, . Da, sifiliticul ăla, Eminovici, e primitivul retrograd care scria asemenea dubioșenii.
Știu, ar trebui să scriu, doct, constipatoidal și pe alăturea, despre problema ucraineană și viitorul ei luminos-ursulist. Doar că, fiind kaghebist de modă veche, mi se pare că pînă n-o să ne lămurim cu chestii mai din ogradă, cum e cazul cu monstrul Iliescu, o să rămînem niște muște mici, nu doar pe tarlaua rumîneză, ci și în mahalaua est-europeană, în cartierul UE sau pe maidanul planetar. Da, tovarăji întrelingenți, cu sărmănei politici ca Nicușor Dan, politruci mediocri și mînjiți ca Ilie Bolmojan sau nimeni-în-drum subdezvoltați ca tăntica Țoiu, Rumînia o să fie, multe decenii, ca vădana din capătul satului, pe care o fecundează nocturn populimea masculinoidă și de care rîd toți proștii și bețivanii.
Dar gata, ajunge cu panegiricul pentru monstrul kaghebist Iliescu, că doar pentru atîta au plătit Putin și Xi. Parafrazînd o vorbă a răposatului, le-aș mai zice doar atît, generic, sălbăticiunilor cu pretenții civilizatoare, care tot scuipă spre mort : ,, Măi, mineralule ! ,, . Fiindcă plantele îs mai simpatice decît bolovanii, chit că duamna martiră a endependeți’ Ana Blondiana a zis că sîntem un popor vegetal.
În rest e bine, a plouat, s-au făcut și oamenii de stat bolojano-nicușoriști tot cît popușoii din ,, Povestea nulei ,, lui Creangă. Și tot acolo vă intră, stimați tovarăji & pr’eteni.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist și consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC și Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova și editorialist al mai multor publicații. Folosește ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iași , cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-ia/ )
