Între 1968 și 1989, Securitatea a tipărit o revistă cu caracter „strict secret” și destinată exclusiv ofițerilor care făceau parte din structura opresivă a regimului comunist. Unele articole aveau caracter „științific”: metode de violare a corespondenței, folosirea rețelelor de informatori sau tehnici de luptă în diverse situații. În alte articole, „editoriale” încadrate la rubrici de opinii, securiștii se lăudau cu rezultatele obținute în județele în care lucrau. 7IAȘI a consultat numerele „Revistei Securitatea”, publicate pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), și a extras articolele în care ofițerii de informații din Iași relatau despre cazurile rezolvate sau despre problemele specifice județului. Colonelul Constantin Ciurlău, care a condus Inspectoratul Județean de Securitate Iași, se mândrea cum a prins elevi de liceu care plănuiau să fugă din țară sau care participau la „activități mistico-religioase ale sectei Martorii lui Iehova” și oferea lecții despre cum trebuie tratați informatorii de către securiști: „să fie buni interlocutori, volubili, amabili, afectivi, pentru că numai o asemenea comportare asigură consolidarea acelei punți sufletești, absolut necesare unei buni colaborări”. În Revista Securitatea, ofițerii descriau fără perdea cum urmăreau persoane, făceau racolări, despre oameni pe care i-au trimis la închisoare pentru că își exprimau opiniile sau despre cum descendenți ai deținuților politici erau urmăriți pentru păcatul de a se fi născut într-o anumită familie. Mihai Demetriade, consilier superior CNSAS: „Revista avea un caracter clasificat, doar pentru ofițerii care aveau acces la informații „strict secret”. Intenția acestei publicații era de instruire operativă a ofițerilor de informații”
Parcurgând ultimele ediții ale Revistei Securitatea, cele tipărite în anii ‘80, 7IAȘI a extras articolele în care securiștii descriau activitatea pe care instituția opresivă a regimului comunist a avut-o în județul Iași. Chiar dacă persoane din toate categoriile sociale și profesionale au intrat în vizorul securității ieșene, structura locală de informații se confrunta cu particularitățile unui centru universitar în care veneau la studii și tineri străini, cei mai mulți proveniți din țări arabe considerate prietene ale fostului regim.
Deși avea caracter „strict secret” și era destinată exclusiv cadrelor cu funcții superioare, Revista Securitatea respecta în mare parte structura și rigorile publicistice ale vremurilor: rubrici, secțiuni, ilustrații șamd.
„Revista avea un caracter clasificat, doar pentru ofițerii care aveau acces la informații „strict secret”. Intenția acestei publicații era de instruire operativă a ofițerilor de informații. În materialele care prezentau anumite cazuri aflate în lucru nu erau prezentate numele reale ale persoanelor, ale subiecților, tocmai pentru a nu se risca compromiterea dosarelor. Revista avea un rol de instruire. Găsim și articole preluate din literatura generală de spionaj, care era disponibilă și tradusă din diverse limbi, dar și din literatura specifică, care era generată de anumite servicii, mare parte de servicii de informații ale țărilor care făceau parte din Pactul de la Varșovia. În termenii epocii, revista este una articulată, citibilă. Exista un bord editorial”, a explicat Mihai Demetriade, consilier superior al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Elevi de liceu, urmăriți pentru că ascultau Europa Liberă sau pentru apartenență religioasă
7IAȘI a identificat două tipuri de articole în care sunt prezentate evenimente din județul Iași prin prisma activității securității.
În unele articole, semnate de către șeful Securității ieșene din anii 80, Constantin Ciurlău, autorul predă metode specifice de lucru, folosind și cazuri concrete pe care le oferă drept exemplu.
„Autorii nu scriau la inițiativa lor. În special șefilor de servicii județene li se cerea să contribuie cu ceva la fiecare număr”, a mai explicat cercetătorul CNSAS, Mihai Demetriade.
Alte evenimente din Iași sunt enumerate și prezentate pe scurt la rubrici destinate prezentării cazurilor rezolvate.
Într-un articol din anul 1985 al Revistei Securitatea și care poartă semnătura colonelului Ciurlău, acesta vorbește despre importanța „rezidenților” din rețelele informative, făcând trimitere la mai multe cazuri în care elevi de liceu au fost deconspirați pentru că visau să fugă din România comunistă, pentru că ascultau emisiunile postului de radio Europa Liberă sau pentru că practicau o anumită religie.
„Pe linia serviciului de informații interne avem rezidenți care acționează operativ și corect, sens în care se evidențiază aportul rezidentului „CANTEMIR”, de la un liceu din Iași. Acesta, primind o informație că doi elevi din acest liceu făceau pregătiri în vederea trecerii frauduloase a frontierei, ne-a informat operativ, reușind astfel să prevenim operațiunea respectivă”, se arată într-un articol publicat în 1985 în revista Securitatea și semnată de către șeful Inspectoratului Județean de Securitate Iași, Constantin Ciurlău. Articolul nu detaliază însă modul în care a fost finalizat cazul. La acea vreme, simpla intenție de a fugi din țară era pedepsită cu închisoarea, iar participanții la astfel de tentative erau supuși actelor de violență în timpul anchetelor.
În cadrul aceluiași articol, autorul mai face referire și la alt caz care privește de asemenea elevi, însă de la un alt liceu din Iași:
„Rezidentul „OVIDIU”, de la un alt liceu, a obținut informații de la rețeaua de legătură potrivit cărora un număr de nouă elevi participau la activități religioase în cadrul sectei „Martorii lui Iehova”. Informația confirmându-se, cazul a fost documentat, avînd ca rezultat atenționarea a șase elevi pentru ideile lor mistico-religioase, iar ceilalți trei au fost discutați în cadrul organizației U.T.C. pentru prozelitism religios”
Alt caz prezentat în cadrul unui articol tipărit într-unul din numerele din 1982 ale Revistei Securitatea este cel al lui V.N., elev, „descendentul unui fost condamnat pentru participare într-o organizație subversivă”. Elevul a fost chemat la sediul Securității, unde a fost avertizat pentru că „colporta în rândul colegilor săi știrile postului de radio „Europa Liberă”, făcea apologia războiului și a fascismului”. Articolul nu relevă însă cum și prin ce metode a fost „avertizat” tânărul elev.
„Un cadru universitar” a turnat doi ziariști străini la Securitate
Într-un alt număr al Revistei Securitatea, 3 – (83) din anul 1988, același Constantin Ciurlău publică un amplu text la rubrica „Dezbateri – Opinii”. Deși revista era una de „circuit închis”, cu caracter strict secret, titlul articolului respectă tonul impus textelor gazetărești în acele vremuri: „Contribuția organelor de securitate la formarea unei opinii publice vigilente și combative față de orice fapte de natură a aduce atingere valorilor fundamentale ale orinidurii socialistă”.
Colonelul Ciurlău vorbește despre „măsuri de dezinformare și influențare pozitivă” pe care le-a întreprins la Iași în special în mediile universitare unde a constatat „o mai mare încredere și apropiere a cetățenilor de organele noastre, inclusiv prin sesizarea din proprie inițiativă a unor fapte sau stări de lucruri cu semnificație de securitate”. O foarte mare apropiere față de Securitate a avut-o un „cadru universitar” din Iași, al cărui nume nu este însă menționat, care s-a oferit să-i toarne pe doi ziariști străini, care nu erau pe placul autorităților comuniste.
„De exemplu, după ce au avut loc discuții de acest gen cu personalul didactic din Centrul Univeristar Iași, un cadru universitar a sesizat că doi cetățeni străini sosiți de cîtva timp în oraș aveau comportări suspecte. Prin măsuri specifice s-a stabilit că cei doi „turiști” erau, de fapt, corespondenți ai agenției „Gamma Presse”, care își programaseră să realizeze reportaje cu conținut necorespunzător”, consemnează autorul articolului.
În continuarea aceluiași text, colonelul Ciurlău scrie despre importanța pe care o au informatorii racolați din rândurile translatorilor angajați de delegațiile străine sau din cele ale salariaților de la compartimentele de „protocol” ale unor instituții sau întreprinderi.
„Ca rezultat nemijlocit al formării unei opinii publice vigilente și combative în rîndul lucrătorilor de protocol și al translatorilor sînt și numeroase informații cu valoare operativă obținute de la respectivii privind unii reprezentanți de firmă sau comercianți străini suspecți aflați pe raza de competență.
De exemplu, comerciantul „Hary” a fost semnalat de unul dintre aceștia că intenționa să ajungă, prin diferite tertipuri, în depozitul de produse al unei întreprinderi cu care avea relații comerciale, pentru a stabili „pe viu” stocul de marfă și, în acest mod, să aibă argumente pentru a obține prețuri convenabile. Ca urmare a sesizării respective, au fost inițiate imediat măsuri operative pentru a stopa accesul străinului în depozite”, mai exemplifică colonelul Ciurlău.
O categorie specială de persoane: copiii și nepoții deținuților politici
Nenorocul de a te naște în acele vremuri într-o familie în care un părinte sau bunic fusese condamnat pentru delicte politice atrăgea după sine un alt necaz: urmărirea permanentă din partea Securității.
Iată care a fost titlul unui articol publicat în anul 1982 în Revista Securitatea: „Cîteva concluzii desprinse din identificarea, verificarea și lucrarea informativă a unor categorii de descendenți ai foștilor condamnați pentru infracțiuni împotriva securități statului”.
În articol se arată că în județe precum Iași, Dolj, Hunedoara, Cluj sau Argeș „au fost stabilite concentrații mai mare de descendenți” ai unor deținuți politici. În privința județului Iași, articolul oferă ca exemplu cazul lui „DRĂGAN”, „jurist consult într-un organ al puterii locale din oraș”, al cărui tată murise în închisoare, fiind condamnat pentru delicte politice. „Drăgan” căuta să-l reabiliteze post-mortem pe tatăl său și vizitase chiar penitenciarele în care acesta fusese închis. Autorul articolului notează că „DRĂGAN a decupat unele Pasaje din diferite cărți editate între anii 1950 – 1960 care fac referire la numite „abuzuri” ale organelor de stat, considerându-le argumente puternice pentru reabilitatea foștilor deținuți din acea perioadă, inclusiv a tatălui său”.
O problemă specifică Centrului Universitar Iași: studenții străini
Relațiile dintre regimul comunist de la București și anumite țări arabe, considerate prietene la acea vreme, au deschis porțile universităților pentru mulți studenți proveniți în special din statele Orientului Mijlociu. Această categorie de studenți s-a aflat în permanenta atenție a Securității, existând suspiciuni legate de apartenența unora la diverse facțiuni radicale politic sau religios.
Problemele pe care studenții arabi le creau Securității la Iași nu au fost ocolite de redactorii Revistei Securitatea, care își mai făcea uneori autocritica pentru scăpări și lipsă de promptitudine.
Într-un articol publicat în anul 1982, securiștii își puneau cenușă în cap pentru că au aflat cu o întârziere de 12 ore despre un conflict violent iscat în noaptea de 22/23 iunie 1982, în Complexul studențesc al Universității de Medicină din Iași, între „studenți sirieni membri ai Organnizației „Frații Musulmani” și cei de orientare baasist (referire la numele partidului politic sirian – n.r.)”
Trei ani mai târziu, în anul 1985, în articolul în care descrie modul de lucru și de folosire a „rezidenților”, șeful Inspectoratului Județean de Securitate Iași povestește și el despre studenți străini afiliați unor grupări radicale.
„Într-un alt caz, rezidentul „IONEL” ne-a semnalat sosirea la un cămin studențesc din Iași a unui cetățean arab identificat ca făcând parte dintr-o grupare teroristă, fapt ce a permis luarea celor mai eficace măsuri pentru prevenirea organizării și desfășurării de acțiuni ostile”, se arată în articolul semnat de către colonelul Ciurlău.
„Punți sufletești” cu turnătorii și „sisteme de recompensare”
După cum arătam mai sus, rolul Revistei Securitatea era acela de instruire a ofițerilor. Redactorii, care dețineau grade superioare, teoretizau dar ofereau și exemple concrete pentru a explica tehnicile de lucru folosite.
Într-un amplu articol tipărit într-unul din numere din 1985, șeful Securității Ieșene vorbește despre importanța colaborării dintre „rezident” și „informator”.
„Rezidentul” era folosit de către Securitate pentru a coordona activitatea unei „rezidențe”, care era formată dintr-un grup mai mare de informatori sau „turnători” după cum erau cunoscuți în limbajul popular.
În Revista Securitatea nr. 4 (72) – 1985, este tipărit următorul articol: „Continuăm dezbaterea pe tema,„Cum muncim cu rezidenții”, începută in numărul 3/1985 al publicației noastre, cu participarea colonelului Constantin CIURLAU, şeful Securității județului laşi”.
Aici, șeful securiștilor de la Iași susține că între „rezident” și „informator” trebuie stabilită o relație personală foarte puternică, chiar emoțională.
„Aș dori să relev că în munca cu rezidenții un accent deosebit l-am pus pe relațiile interpersonale ce se creează, pe de o parte, între ofițeri și rezidenți, iar pe de altă parte, între rezidenți și rețeaua din legătură, căutînd ca acestea să fie durabile și puternic motivate de însemnătatea activității desfășurate în comun.
Am insistat pe instruirea permanentă a rezidenților de către ofițeri, pe necesitatea ca în relațiile cu rețeaua din legătură aceștia să se facă agreați, să fie buni interlocutori, volubili, amabili, afectivi, pentru că numai o asemenea comportare asigură consolidarea acelei punți sufletești, absolut necesare unei buni colaborări”, scria colonelul Ciurlău în articolul din 1985.
Acesta susține că a avut de a face și cu situații în care rezidenții nu s-au dovedit a fi suficient de eficienți, fie din cauza comodității, a lipsei de implicare a ofițerilor, fie din cauza modului în care a fost recompensat de către Securitate.
„Astfel, în activitatea practică au fost și cazuri cînd, fie din cauza superficialității unor ofițeri, fie din cea a comodității unor rezidenți, rezultatele nu au fost cele dorite.
(…) Consider că nici sistemul de recompensare nu a fost folosit întotdeauna în mod corespunzător pentru a-i mobiliza și stimula în activitate”, conchide șeful Securității ieșene în articolul său.
Colonelul Constantin Ciurlău (foto) a condus Securitatea din Iași din 1984 și până în 1989. Acesta a avut un rol activ în reprimarea revoltei care a început la Iași la data de 14 decembrie 1989. Ciurlău a făcut poliție politică, fapt constatat și de CNSAS care a analizat în arhive activitățile sale din acea perioadă și dosarele pe care le-a instrumentat împotriva unor persoane a căror drepturi fundamentale au fost grav încălcate.
Tudor LEAHU
