despre cum se ascund după copii şi neveste şmenarii în costum
” 7 Iaşi ” a scris recent despre o şmecherie prin care primarul Chirica şi-a mutat copilul de la un liceu oarecare la unul de elită. ” Atac asupra familiei ! „, au ţipat haitele de lătrători la comandă, plătiţi din bani publici ori asmuţiţi la ordin politic.
La fel au ţipat şi cînd s-a scris că maşina de lux a primarului e trecută, în acte, ca fiind a soacrei lui Chirica. Ori cînd primarul şi cumătrul lui viceprimar pregăteau un şmen cu o clădire şcolară, pe care voiau s-o ofere cadou taman liceului privat unde învăţau copiii lor. Sau cînd soacra viceprimarului-cumătru a pus mîna, în mod dubios, pe un teren foarte valoros, prin manevre în spatele cărora se vedea, destul de evident, umbra ginerelui din primărie. Ş.a.m.d.
Această reacţie, ca de şatră, e tipică pentru mai toţi politicienii : îşi scot în faţă, ca scut, copiii, nevestele şi soacrele, ca să-şi ascundă grămezile de mizerii. Sperînd că lumea se va lăsa înduioşată şi prostită de această şmecherie ursărească, în care lozinca familiei sfinte şi intangibile e agitată cu tupeu, ca să-i transforme în acuzaţi pe cei care acuză golăniile plătite din bani publici.
Dincolo de mîrîiala lătrăilor plătiţi sau a celor de partid, sînt destui proşti sau naivi care înghit această momeală ieftină – ” atac asupra familiei „. Fără să observe un lucru elementar : ziariştii sau activiştii civici, care acuză mînăriile în care sînt implicaţi membri ai familiilor unor politicieni, n-au dat buzna în curţile sau casele acelor primari, parlamentari sau miniştri. N-au sărit garduri, n-au spart uşi ori ferestre, n-au bruscat copii, neveste, soacre, unchi sau mătuşi. Nu. Primarii, parlamentarii, miniştrii etc au ales, liberi şi nesiliţi de nimeni, să-şi implice în diverse golănii copiii, nevestele, soacrele, unchii sau mătuşile. Iar apoi i-au scos în faţă şi s-au ascuns în spatele lor, ca nişte şătrari dezgustători, dar ambalaţi în costume scumpe.
Asta e, de fapt, descrierea corectă a situaţiei. Plus încă un detaliu important : familia unui politician nu e familia unui cetăţean oarecare. Cei care cer voturi fac promisiuni publice şi îşi asumă nişte principii – morale, civice, religioase. Unele dintre aceste principii includ şi viaţa de familie a politicienilor. Deci e dreptul cetăţenilor să verifice dacă aceia care le influenţează viaţa, prin deciziile lor, respectă sau nu principiile pe care şi le-au asumat, atunci cînd cereau voturi. Inclusiv principiile legate de familie.
De asta golăniile făcute pentru copiii lor de alde Chirica, Harabagiu & co nu sînt probleme de familie, ci cazuri de interes public. De asta şmenurile în care sînt implicaţi unchiul ori soacra primarului nu sînt chestii private, ci publice. Chiar penale, unele dintre ele, dacă am avea procurori, nu doar încasatori de lefuri babane.
Pe scurt : tovarăşi paraziţi ai banilor publici, nu vă mai băgaţi rudele în golăniile pe care le faceţi şi nimeni n-o să mai scrie despre copiii, nevestele, mamele şi fraţii voştri. Sau cumva voi, ca nişte dăunători cleioşi ce sînteţi, parazitaţi nu doar banii publici, ci şi propriile familii ?
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
