Andreea Rotaru
Un spectacol de teatru reprezintă, probabil, pentru mulți dintre noi, o evadare din lumea reală, obositor de familiară uneori, reprezintă acel timp în care emoțiile, stările, gândurile ne sunt direcționate către o altă lume. Evident, cu cât cei care sunt implicați în construirea actului creativ (regizorul, actorii) au o formare temeinică și o experiență vastă, cu atât mai mult există șansa ca produsul finit să fie unul de succes. Cu toate astea, o reală provocare este întrebarea: „Cum anume se construiește un spectacol de licență la teatru?”
Text, personaj, scenă…
Această provocare a cnstituit și tema generală a dezbaterii propusă recent de Școala Doctorală de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași în parteneriat cu Teatrul din Stejar. Dezbaterea a fost moderată de directorul SDT Iași, Călin Ciobotari, și i-a avut ca invitați pe lector univ. dr. Doru Aftanasiu, drd. Ovidiu Ivan și studenții-actori din distribuția spectacolului-licență „Forma lucrurilor”.
Relația și diferențele între regie și pedagogie constituie un prim aspect important din culisele facerii unui spectacol de licență. Profesorul Doru Aftanasiu a atras atenția că, după finalizarea studiilor, studenții trebuie să-și conștientizeze misiunea, trebuie să înțeleagă și să știe să privească un regizor, trebuie să fie într-un continuu proces de căutare a mijloacelor ce îi pot defini ca viitori artiști. Acești tineri au nevoie de încredere și de o relație cât mai apropiată cu profesorii lor, tocmai de aceea profesorul trebuie să fie ochiul exterior care privește și încurajează studentul, purtatorul permanent al mesajului „poți să crești, poți să te descoperi mai mult”. Capacitatea de adaptare la diferite situații devine astfel mult mai temeinică, iar studentul capătă curajul de a se arunca în mâinile regizorilor. Un bun pedagog va conștientiza importanța colaborării vitale între actorie și regie, drept urmare cei care aleg să pășească pe acest drum al teatrului vor descoperi valențele lucrului colectiv.
Este foarte important ca de la bun început să se stabilească anumite opțiuni, stâlpi-cheie atât de necesari pentru construirea unui spectacol-licență, lucru pe care profesorul Doru Aftanasiu și regizorul Ovidiu Ivan l-au făcut. Alegerea textului ori discuțiile referitoare la particularitățile individuale ale fiecărui student în parte au consolidat relația pedagogie-regie, ba mai mult, de lăudat gestul profesorului de a se retrage la un moment dat, discret, în umbră, tocmai pentru a-i lăsa regizorului libertatea de imaginație și creare a proiectului.
Un alt aspect pus în discuție de Călin Ciobotari a fost diferența între lucrul cu studenții și cel cu actorii profesioniști. Ovidiu Ivan a făcut referire la experiență, apreciind că există mulți tineri cu o dorință acută de joc, care adoră să experimenteze, dezvoltând propuneri creative și făcând proba unei efervescențe apte să-i inspire pe regizori.
În ceea ce privește alegerea unui anume text, aprecierile comportă o oarecare nuanțare. Un text contemporan este, în mod cert, mai apropiat de student pentru că, prin această scriitură, el se poate descoperi mai ușor. Cu toate astea, este necesară prezența unei structuri textuale bine pusă la punct, structură ce se construiește în anii studenției. Răzvan Conțu, student și actor în distribuția spectacolului „Forma lucrurilor”, a remarcat faptul că, fără acest pilon, este mai dificil să te apropii de un text contemporan. Baza alcătuită din studiul pe anumite texte clasice creează anumite resorturi iar acestea la rândul lor direcționează studentul spre înțelegerea temeinică a textului contemporan.
O altă remarcă dezvoltată în această dezbatere a fost cea egată de „racolarea” studenților de către instituții. În vremurile trecute, mulți directori de teatru vizionau spectacole de licență, căutând astfel să aducă în trupele lor energie, prospețime. Spectacolul de licență avea, așadar, un puternic potential de promovare pentru proaspeții absolvenți. Așa cum s-a spus, studenții trebuie învățați și ajutați să se promovoze, să descopere situațiile cu ajutorul cărora ei își pot face numele cunoscut. Concursurile, castingurile, posturile scoase de diferite instituții de cultură reprezintă oportunități ce nu trebuiesc ratate.
Vocile studenților
Și totuși, ce spun studenții? Prin ce stări trec ei atunci când sunt antrenați într-un astfel de proiect? Care le sunt așteptările? Alexandra Azoiței, Ștefan Maxim, Diana Amitroaie, Răzvan Conțu și Mara Bărbărie ne-au împărtășit o parte din experiențele lor, ajutându-ne să ne construim o reprezentare a felului în care absolvenții se raportează la un astfel de eveniment. Faptul că au lucrat în regim profesionist cu un regizor i-a ajutat să se descopere și să-și descopere personajul într-un mod evolutiv, și-au conștientizat punctele slabe, dar și cele tari, s-au aruncat în emoții construindu-și, prin intermediul publicului, acel suport solid de susținere. Spațiul de joc a fost, se pare, elementul ce a amplificat randamentul actoricesc pentru că scena din Stejar a spart granițele confortului cu care studenții se familiarizaseră în facultate. S-au simțit diferit, au empatizat diferit, ba chiar au existat momente când peste acest amalgam de trăiri a planat straniul sentiment că spectacolul nu este o licența, ci un spectacol în deplinul sens al cuvântului.
La eveniment au participat spectatori, studenți și profesori de la Facultatea de Teatru, dar și prezențe surpriză precum directorul Teatrului gălățean, Florin Toma, sau prodecanul Facultății de Arte de la Galați, Radu Horghidan.
(Andreea Rotaru este studentă a secției Teatrologie de la Facultatea ieșeană de Teatru)
