despre steagurile fără armată și inamicitatea lor sinucigașă
Patrioții de duminică sau de simpozion cu excursii se vor indigna, desigur, cu imprecațiile clasice, dar adevărul ( trist, dureros, evident, îmbrobodit ) e ca o tomografie rece : Basarabia a murit, există doar Republica Moldova. Și asta nu doar formal / juridic, pe dinafară, ca ambalaj oficial, ci mai rău : pe dinăuntru, ca o boală veche și agravată, despre care degeaba vrei să crezi că e doar o paloare, o slăbiciune de moment, care o să treacă, eventual, cu niște vitamine și oleacă de sport.
Dacă prin expresia ,, pe dinăuntru ,, ați înțeles că vina pentru acest deces simbolic și concret e în stînga Prutului, n-ați ghicit. Dispariția acelei Basarabii clamate ca ,, pămînt românesc ,, e unul dintre simptomele majore ale unei maladii naționale generalizate, adică al agoniei unei Romînii muribunde, care devine în fiecare zi un animal stataloid tot mai acefal, tot mai gregar, tot mai primitiv.
Cînd corpul Romîniei se cangrenizează mental, e greu de presusupus că o fostă provincie, rusificată și sovietizată sălbatic, timp de aproape 200 de ani, poate fi un posibil braț sănătos. Iar cei care se îmbată aritmetic cu creșterea în sondaje a procentelor de unionism basarabean nu vor să accepte sensul matematic al acestui amăgitor trend pozitiv : e doar o opțiune pragmatică pentru un mîl pînă la genunchi, în locul unui mîl pînă la piept.
Transilvania de la 1918 era o provincie mai civilizată decît vechiul regat romînesc, avînd o elită politică superioară celei bucureștene. ,, Basarabia ,, de acum e un teritoriu în care ocupația ruso-sovietică a generat o mutanță socio-psihologică, un hibrid rezultat din violul mental asupra basarabenilor : ,, națiunea civică moldovenească ,, , oricît de bizar ar suna, sau oricît de mult nu ne-ar plăcea această formulă.
Copiii născuți în urma unui viol n-au nici o vină pentru tarele pe care le poartă cu ei. Basarabenii de după 1812 sînt copiii unor violuri istorice – rusești, sovietice, primitive și abominabile. A-i privi pe basarabeni cu reproș ori cu superioritate e ca și cum i-ai face morală unui supraviețuitor de la Auschwitz sau de la Hiroșima. Iar a face din asta un obicei, ignorînd dobitocia și nemernicia cronică a Bucureștiului politic, în raport cu Basarabia, e o jegoșenie de cea mai joasă speță.
Acest text nu e un prohod al Basarabiei, în ziua comemorării mute a cedării ei rușinoase de către marea Romînie, condusă de marele și infectul rege Carol secundul. Acest text e doar o radiografie a bolii. Și e scris de un om care în 1994 i-a pus întrebări directe generalui Lebed, la Tiraspol, iar în 1995 a vorbit cu Ilie Ilașcu și camarazii lui din închisorile transnistrene, ducînd apoi dincolo de zidurile pușcăriei cuvintele lor pline de coloană vertebrală. Așa că patrioții de berărie și de simpozion sînt sfătuiți să se abțină de la tirade ieftine.
Mai ales că, după ieșirea din închisoarea ruso-transnistreană, Ilie Ilașcu era să fie dat afară din apartament, la București, de patrioticul guvern Ponta. Amintiți-vă măcar de asta, cînd vă întrebați, plini de patos, de ce Basarabia e cum e. Sau întrebați-vă de ce Paul Goma, uriașul civic basarabean, cel mai mare militant anti-comunist din vremea lui Ceaușescu, a trebuit să moară la Paris, anul trecut, singur și sărac. Și fără acte de identitate romînești.
Da, Basarabia a murit. Și noi, cei din dreapta Prutului, am ajutat-o să moară. Îmbrobodind-o cu vorbe goale, grămezi de steaguri, camioane de Iuri Roșca și autobuze de Georgi Simioni. Adică doar circ ieftin, cleios și idiot, cu panglici tricolore și milioane de la bugetul patriotic.
Dacă vrem ca, vreodată, acea Basarabie să mai reînvie, trebuie să ne asumăm diagnosticul și vina. Deși, pentru asta, ar trebui, mai întîi, să reînvie Romînia. Măcar cea cu ,, î,, din ,, i ,, , dacă aceea cu ,, â ,, din ,, a ,, e doar o himeră. Una zdrențuită, mîncată pe dinăuntru de viermii cu tălăngi în trei culori.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
Bravo, Lucian…ai nimerit ținta !