despre vremurile perpetue și tomografia lor : ,, cînd se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni ,,
În lumea bună de pe malurile glodosului Bahlui mental e mare fierbere întrelectualnică : celebrul procuror național cu bulbuci tv, ieminentul doftor în film și publicist, prea-iscusitul dl C. T. Popescu, va fi fericit tîrgul Ieșilor cu o prelecțiune avînd titlul ,, Dumnezeu nu e mort ,, , ca invitat de onoare al universității ieșene de medicină, farmacie și diplome cît încape. Universitatea medicală de stat, mai exact, adică taraba a’ mare, bugetară, căci în dulcele stîrv al Ieșilor numai cine n-a vrut nu și-a făcut o dugheană cu diplome de vindecători, ca să nu rămîie repetente turmele nesfîrșite de domni Goi și domnișoare Goale, spre desperarea stolurilor de mamițici aferente și genitoare de trepanați în halat alb.
Cetitorele sobru ( și eventual constipat cerebral ) se va fi întrebînd, evidamente, care e motivațiunea tonului ireverențios pe care îmi permit să scriu despre două munamente contimporane : dl C. T. Popescu și dna Universitatea de Medicină și Farmacie ,, Gr. T. Popa ,, din Iaşi. Pentru a nu cauza onor. sensibililor cetitori vreun epistaxis psihologic ori vreo flatulație cerebrală, cu risc de alte complicațiuni, mă grăbesc a iesplica : cu lungi păreri de rău, am o veche alergie la damele de companie care țin predici duminicale, precum și la popii ghiftuiți, gușați și mînjiți pînă la coate, care închiriază respectivelor dame, cu fustă sau izmene, amvoanele pe care ‘mnealor, sac-cerdoții, le au, prin voia mizeriei umane, pe inventar.
Pentru cine nu știe ori a uitat, reamintesc : universitatea de medicină despre care vorbim poartă numele unui medic, savant și om de cultură absolut excepțional, o somitate reală a vremii lui, de nivel mondial : Grigore T. Popa. O victimă a represiunii comuniste, mort prea devreme, la puțin timp după instalarea dictaturii cu șefi sovietici și slugi romîneze.
Din păcate, așa cum se întîmplă mult prea adesea, cei mai mulți dintre ,, urmașii ,, marelui intelectual și caracter Gr. T. Popa iau în deșert numele patronului spiritual al universității și fac tot posibilul ca să mînjească încontinuu, cu glodul cel mai fetid, luminoasa amintire a celui care a murit demn, spunînd public adevărul despre cancerul moral și psihologic care cuprindea Romînia ocupată de comunism.
Șirul scandalurilor penale care au murdărit fațada solemnoidă a UMF Iași e lung cît un intestin gros de dinozaur : diplome false nășite de fostul rector Burlui ; profesori șantajiști și agresori sexuali ai studentelor ; șpăgari pe bandă rulantă, adică livratori de examene și diplome pe bani, de teapa ,, eroinei COVID ,, a ex-ministrului liberal Tătaru – condamnata la pușcărie cu suspendare, duamna prof. univ. dr. Carmen Dorobăț. Sau alt penal celebru din curtea UMF Iași – multiplul anchetat & condamnatul pentru mangleli, prof. univ. dr. Grigore Tinică. Etc etc.
Actualul vătaf-șef reales al UMF Iași, adică rectorul Viorel Scripcaru, are cam tot atîtea lucruri în comun cu uriașul moral Grigore T. Popa cît are un cîrnat plin de franjuri cu un tablou de Rembrandt. Legături dubioase între vila domnului tovarăș rector și firmele care au primit milioane de euro de la UMF Iași ; junele fiu al domnului tov. rector avansat fulminant, ca-n povești ( ,, într-un an, cît alții în șapte ,, ), în instituția din subordinea lu’ tăticu’ ; dl tovarăș rector mobilizînd ferm turmo-haita rectorială a nației, cu garnitură linguală scrisă, în apărarea slinosului ministru plagiator al educației, toxicul parazit politico-intestinal Sorin Cîmpeanu. Etc etc. De șpăgi uriașe pentru operarea unor bolnavi de cancer nu spun nimic, desigur, fiindcă n-am citit în presă despre așa ceva.
Iată doar cîteva din dungile maronii, publice, de pe toga academico-morală a tov. rector Viorel Scripcaru. Pete despre care marele Procurorică Vînturiano dîmbovițelean, adică dl C T Pendulea, putea afla fuarte simplu, cu o simplă gugăleală, ‘nainte de a se tocmi ca-conferențiar dă onuare la cumetria aniversară a lu’ nașu’ mare, tov. dom’ rector. Fiindcă ( vor zice naivii de pension ) un asemenea procuror moral, plin de sfîntă mînie popolară și spume bucale, nu poate avea un dublu standard, venind într-o ogradă mlăștinoasă, ca un ,, general de nuntă ,, închiriat cu ora, ca să leșineze damele rafinate de pe Bahlui cu sorcova lui furtunoasă, încruntată și plină de abisalități extorsional-degajamentale.
Ba bine că nu. Numai credincioșii lui Moș Crăciun n-au înțeles că gurul CTP e un Moș Crăcilă nervozat și negustor, care cu o mînă semnează condamnări morale, dar cu cealaltă semnează chitanțe. De primire. Un propagandist și manipulator parșiv, care ambalează în abilitățile cerebral-stilistice orice marfă i se oferă, dacă lîngă marfă e și factura corespunzătoare. Iar prințipurile, va să zică că nu le are, sînt pentru proști sau ghinioniști, ca ornament la salcîmul de Crăciun. Și nici nu mai contează dacă Dumnezeu e mort, viu sau inexistent dintotdeauna, fiindcă profeții mincinoși sînt oricum pereni și monopoliști ai amvoanelor oficiale.
Parafrazînd un bibliotecar ieșean, nimic nou sub soare : Și tot fonfii şi flecarii, ghiftuiții şi gușații, / Bîlbîiţi cu gura plină sînt profeții astei nații.
În rest e bine, a plouat, s-au făcut rectorii și alde guru cît pendula cabalină.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
