Studenților (LS IAȘI) condamnă atitudinea deputatului Alexandru Muraru și a organizației județene PNL Iași față de problema foștilor deținuți politici, PNLiștii ieșeni boicotând în ultimii patru ani comemorările anuale care au loc la Iași, pe 9 martie, reglementate prin Legea 247/2011 pentru persoanele persecutate de regimul totalitar. Totodată, partidul a susținut în mod agresiv impozitarea prin aplicarea de CASS asupra despăgubirilor pe care le primesc persoanele persecutate de regimul comunist prin detenție, deportare sau alte forme, precum și urmașii acestora, deși prin natura acestora și prin lege specială nu sunt impozabile.
La București, manifestațiile au fost organizate cu sprijinul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, fiind chemați soldați din Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul”, cu participarea reprezentanților autorităților locale și centrale, inclusiv a Administrației Prezidențiale, în prezența a zeci de persoane deportate și moștenitori ai unor foști deținuți politici. La Cluj-Napoca, manifestațiile au avut sprijinul Primăriei, fiind prezent inclusiv edilul Emil Boc și mai mulți reprezentanți ai autorităților locale. Astfel de manifestații au avut loc și în alte orașe, cu sprijinul autorităților locale.
În schimb, la Iași, autoritățile locale nu au mai fost prezente la comemorări de patru ani, iar anul acesta nici măcar nu au depus o coroană, singurul care a transmis un mesaj public fiind Primarul Iașului, Mihai Chirica. Mai mult, în ultimul an, diverși reprezentanți ai PNL Iași au lansat o serie de acuze și insulte la adresa foștilor deținuți politici, cerându-se inclusiv arestări și intervenția forțelor de ordine, perpetuându-se o atitudine ostilă și un limbaj stalinist în raport cu aceștia și nu o atmosferă de respect, specifică unei societăți democratice, care se pretinde a fi societatea românească.
„Alexandru Muraru este responsabil de derapajele ideologice ale PNL din ultimii ani, culminând cu boicotarea comemorărilor locale pentru foștii deținuți politici, lansarea de atacuri repetate la adresa memoriei lor, catalogarea lor într-o manieră comunistă, de veritabili dușmani politici, precum și prin impozitarea despăgubirilor pe care aceștia și urmașii lor le primesc ca urmare a perioadei de detenție sau de persecuție, care le-a afectat nu doar viața, ci inclusiv stabilitatea și viitorul copiilor lor, care au avut și au dificultăți de realizare profesională din această cauză. Legea nr. 141/2025 face o mare nedreptate acestor persoane, al căror drept la despăgubiri neimpozitabile este garantat de art. 7 alin. 2 din DL 118/1990 și de art. 62 din Codul Fiscal.
Aceste atitudini cu iz stalinist și identice în discurs cu cele ale Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova nu sunt o noutate, având în vedere implicarea în mazilirea publică a domnului Octav Bjoza din 2021, dar și inițierea proiectului de lege controversat prin care se urmărește a oferi puteri de procuror unor ofițeri de informații, deși într-un stat de drept, cercetarea penală se face exclusiv cu procurori și în baza unei legislații generale și transparente, nu cu strălucitori în întuneric aleși pe sprânceană ca pe timpul comunismului sau ca în regimurile hibride.” a declarat Constantin Ciobanu, președinte al Ligii Studenților.
În acest sens, Liga Studenților publică micro-biografiile a șase foști deținuți politici liberali, a căror memorie este călcată în picioare de liberalii de astăzi.
Ion Nistor (1876-1962) a fost un cunoscut istoric și politician român, fiind unul dintre principalii militanți pentru unirea Bucovinei cu România. Născut în Vicovu de Sus, a urmat studiile superioare la Facultatea de Filosofie a Universității din Cernăuți, obținând doctoratul în filosofie la Universitatea din Viena. În 1913 a intrat în conducerea Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina, un an mai târziu devenind membru corespondent al Academiei Române. Anul 1917 este cel în care implicarea lui Ion Nistor în curentul unionist al vremii a fost la cel mai înalt nivel. Aflat în conducerea Adunării Naționale de la Cernăuți, acesta a redactat Actul Unirii Bucovinei cu Regatul României.
În perioada interbelică a ocupat funcții importante în statul român, fiind senator, ministru al Bucovinei, secretar de stat pentru minorități, apoi ministru al muncii și al cultelor. Arestat la 5/6 mai 1950, în așa-zisa „noapte a demnitarilor”, a fost internat la închisoarea Sighet pe timp de 24 luni, încadrat ulterior prin Decizia M.A.I. nr. 334/1951; pedeapsă i-a fost majorată cu 60 luni, prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953. A fost eliberat la 5 iulie 1955.
Gheorghe Brătianu (1898 – 1953) a fost un istoric, politician și profesor universitar român, membru titular al Academiei Române până la 9 iunie 1948, când i s-a retras calitatea de academician. Fiu al lui Ion I. C. Brătianu, Gheorghe Brătianu a avut o importanță politică deosebită în cadrul PNL, motiv pentru care în 1947 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, iar în 1950 a fost arestat. Trei ani mai târziu, în aprilie 1953 moare în „închisoarea intelectualilor” de la Sighet în condiții încă neelucidate unul dintre marii istorici români.
Constantin I. C. Brătianu (1866-1950) a fost un fruntaș liberal și membru proeminent al familiei Brătienilor, fratele mai mic al lui Ion. I. C. Brătianu. A fost de profesie inginer, dar și-a dedicat cea mai mare parte a vieții luptei politice, fiind deputat, ministru și chiar președinte al PNL. După sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale, PNL condus de Constantin I. C. Brătianu a fost a doua forță politică democratică a țării, după PNȚ, poziție din care s-a opus comunizării forțate a României, motiv pentru care a fost pus inițial sub arest la domiciliu, fiind mai apoi arestat în noaptea dintre 5 spre 6 mai 1950, la venerabila vârstă de 84 de ani, și transportat la Sighet, unde a murit în scurt timp A fost îngropat în Cimitirul săracilor de la Sighet, alături de Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu și alte personalități marcante ale elitei politice interbelice.
Mihail Romniceanu (1891-1960) a fost avocat, profesor de drept la Universitatea din București și politician liberal marcant, fiind membru al Comitetului Executiv al PNL încă din 1932. După 23 august 1944 a ocupat funcția de ministru de finanțe în cele două guverne ale generalului Constantin Sănătescu. A fost cooptat în guvernul Petru Groza ca ministru fără portofoliu, dar din această poziție nu s-a putut opune bolșevizării țării. Arestat în 1948 pentru „acțiune contra clasei muncitoare”, a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru „înaltă trădare”, trecând prin închisorile de la Jilava, Craiova, Gherla, Pitești, Dej, Sighet, Văcărești și Râmnicu-Sărat, unde a și murit în 1960.
Constantin C. Giurescu (1901-1977) – remarcabil istoric român, membru al Academiei Române și profesor al Universității din București. Devenit conferențiar universitar în 1926, a devenit mai apoi director al Fundației Ion C. Brătianu (1927-1930), deputat al PNL (facțiunea georgistă) și director al Revistei Istorice Române. În 1948 a fost eliminat din învățământul universitar iar în perioada 1950-1955 a fost deținut politic în închisoarea de la Sighet alături de alți reprezentanți de frunte ai liberalismului românesc precum Gheorghe Brătianu.
Victor Papacostea (1900-1962) a fost un important istoric român, profesor la Universitatea din București, unde a înființat catedra de Istoria popoarelor balcanice, cu anexă o școală de limbi balcanice. De asemenea, a fost fondatorul Institutului de Studii Balcanice din București și editor al revistei Balcanica. Totodată, a fost unul dintre fruntașii PNL și subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale în guvernele Sănătescu și Rădescu. Acesta a fost motivul pentru care a fost arestat în perioada 1950-1955 și 1957-1958, fiind deținut la penitenciarul din Sighet.
Radu Câmpeanu (1922-2016) a fost primul președinte al PNL după 1990. A absolvit facultatea de drept a Universității din București, fiind și președinte al Uniunii Tineretului Național Liberal. A participat la manifestațiile anticomuniste din 24-28 februarie 1945 și 8 noiembrie 1945, motiv pentru care a fost arestat de autoritățile comuniste în 1947, fiind eliberat în 1956. După perioada de detenṭie a lucrat în construcții – la Întreprinderea Drumuri și poduri din București iar în 1973 a fost ajutat de familie să se refugieze în Franṭa. La Paris, Radu Câmpeanu a fondat Asociația Foștilor Deținuți Politici (1978) şi a contribuit la formarea Consiliului Național Român (1978).
Radu Ciuceanu (1928-2022) – istoric și membru de onoare al Academiei Române. În 1947, pe vremea când era student la Medicină, a fost cooptat de generalul Iancu Carlaonț în Mișcarea Națională de Rezistență cu scopul de a forma nuclee anticomuniste studențești. Arestat în 1948, a fost condamnat la 15 ani temniță grea pentru «crimă de uneltire împotriva ordinii sociale». În urma condamnării, a fost deținut în penitenciarele Craiova, Pitești, Jilava, Târgșor, Gherla, Aiud, Văcărești, Dej. A fost supus reeducărilor de la Pitești și Gherla, fiind eliberat din închisoare în 1963.
Pentru Liga Studenților (LS IAȘI) preocuparea pentru istoria și memoria rezistenței anticomuniste reprezintă un pilon central al activității, organizația susținând constant foștii deținuți politici și urmașii acestora în toate demersurile de conservare și promovare a memoriei tuturor opozanților regimului și ideologiei comuniste, dar și de apărare a drepturilor și demnității acestora, având în vedere sacrificiul a generații de tineri pentru libertatea și demnitatea noastră de astăzi.
