După o analiză făcută ieri la Comisia de Buget -Finanțe ,împreună cu Adrian Caciu ,care a condus Ministerul de Finante
Elefantul din încăpere este inflația!
Sunt cheltuielile suplimentare cu dobânzile generate de inflația ridicată!!!
Despre asta nu se vorbește!
România va plăti în plus aproximativ 7,3 miliarde euro pentru cheltuieli cu dobânzile pentru că nu ia măsuri de scădere a inflației și a dobânzilor la care se împrumută statul!!!
7,3 miliarde euro platiți în plus este, de fapt, masura incompetenței unor bolojeniști care nu înteleg cum functionează o economie și un buget!!!
România se află în fața unei alegeri clare: între costuri care pot fi evitate și costuri asumate în mod deliberat.
Până la sfârșitul anului 2027, statul român va trebui să contracteze împrumuturi în valoare de aproximativ 533 de miliarde de lei (circa 100 de miliarde de euro).
La un asemenea nivel al finanțării, fiecare punct procentual suplimentar la dobândă generează un cost adițional estimat la aproximativ 7,3 miliarde de euro (cam 730 milioane euro în plus la fiecare 10 miliarde euro împrumutate la o maturitate de 10 ani).
În acest context, situația macroeconomică ridică semne de întrebare:
Inflația se menține peste 10%.
Dobânzile la titlurile de stat sunt în jurul valorii de 7%.
Rata de politică monetară este de 6,5%.
Consumul este în contracție de 10 luni consecutive.
Șomajul este în creștere.
Datoria publică continuă să se majoreze.
Economia se contractă!
În prezent, nu sunt vizibile măsuri credibile care să conducă la reducerea inflației și, implicit, la diminuarea costurilor de finanțare ale statului.
În schimb, este propusă o nouă lege a salarizării care, conform estimărilor, ar implica un cost suplimentar de aproximativ 2 miliarde de euro, în timp ce beneficiul financiar estimat este de doar 770 de milioane de euro.
De asemenea, după doi ani de înghețare a salariilor, există o relativă stabilitate socială, susținută de aplicarea cadrului legislativ actual.
Noua lege a salarizării riscă însă să genereze efecte contrare:
* nemulțumirea majorității categoriilor de salariați;
* creșterea presiunii asupra bugetului public;
* amplificarea presiunilor inflaționiste;
* iar, în condițiile menținerii unor dobânzi ridicate, costurile totale pentru România ar putea crește semnificativ.
Se ridică astfel o întrebare legitimă:
Este justificată asumarea unor costuri de miliarde de euro și a unor riscuri suplimentare pentru economie, în schimbul unui beneficiu financiar de peste 10 ori mai redus?
Înaintea implementării oricărei reforme, este esențial ca România să își stabilească un obiectiv clar: reducerea inflației, scăderea dobânzilor și diminuarea costurilor de finanțare ale statului.
Fiecare punct procentual redus la dobândă se traduce în economii de miliarde de euro pentru cetățeni, nu în cheltuieli suplimentare.
Daca am avea o inflație de 3%-4%, economia la buget pana la final de an 2027 ar fi de cel puțin 7,3 miliarde euro.
Maricel Popa
Deputat PSD Iași
